La prima privire…sunt o simpla fata de 14 ani. La o privire in detaliu lucrurile se schimba. Am avut un inceput…eram exact ca ceilalti; ca apoi sa ma inchid in mine si sa stau pana in prezent intr-o lume virtuala. In viata mea am 5-6 prieteni buni, din care…niciunul sincer.
De cateva luni am cunoscut cateva persoane pe internet, nu toate din orasul meu, cu care chiar ma inteleg bine si cu care pot sa vorbesc si sunt ascultata. Mi-am gasit pe Facebook colegi de la gradinita cu care m-am intalnit, dar si alte persoane din liceul meu, sau doar din orasul meu. Am cunoscut niste oameni incredibili din Bucuresti, care fac parte din „familia mea virtuala”; ma asculta cand am o problema, dar ce e mai important, ma ajuta sa trec peste.
Sunt o fire care se ataseaza repede de baieti; ma inteleg bine cu ei, dar multi ma vad ca o simpla jucarie in fata lor, mai ales daca sunt mai mari decat mine cu 4-5 ani. Spun doar atat: Asa…Si?
Stiu ca nu e bine ce fac, si mai stiu ca nu e bine sa traiesc intr-o lume virtuala. Internetul e mare,cum spun majoritatea, si nu toti sunt de incredere in el!
zapada care se dezintegra pe fereastra universala.. a dezintegari dezintegrata .este pe finalul evolutiei natale ..matale:)))) asa ca..: Pocaiti'va Iisus vine, l'am vazut eu in 385…mergea la Unirii s isi cumpere kebab:)))
uau Boyka…De nu te as cunoaste ti as zice ca esti un dobitoc:))merci de comentariu oricum
dar macar se vede ca ai citit. si apreciez
foarte frumos scris :o3
multumesc frumos!