Blog

Fara chef.

Pur si simplu nu mai am chef sa scriu. Nu mai am ce, sau de ce. 
Simt un gol. Vreau sa-l pot umple cu scrisul, dar pare ceva nesfarsit si nu functioneaza. Mi-as sterge blog-ul; la o adica deja mi le-am sters pe celelalte doua. Dar simt ca nu pot. Deja „Atitudine Slaba” e viata mea. Chiar daca e doar o particica mica. Dar nu am ce face! Pur si simplu nu mai am chef.
Bine, daca e sa o luam de la cap la coada nu mai am chef de nimic de cateva zile. Nu stiu ce e cu mine. Am citit acum ultimele 2-3 postari si parca nu le-am scris eu. Parca sunt scrise de cineva care ma cunoaste exagerat de mine; parca imi povesteste viata…
In general imi rezolv singura problemele; sau sufar in tacere. Dar acum, cand stau si citesc, observ ca m-am confesat voua. Ceea ce m-a ajutat; mi-a mai ridicat moralul putin.
Stii cum e…Azi esti plin de chef, speranta, putere, fericire, iar maine stai si bocesti, stand trist in coltisorul tau. E normal? Ah da, si aproape de fiecare data suntem raniti de persoane dragi noua.
Eu merg pe un criteriu simplu: imi place sa cred ca oamenii sunt buni si mai bine sa ma dezamageasca la final.
Si asa si e. 
Tot ce imi doresc acum e ca aceasta perioada, de „fara chef” sa treaca. Cat mai repede. Urasc starea asta. Vreau doar o viata fericita si linistita, cu persoane iubite in jurul meu. E chiar asa de greu sa primesc ce vreau? Oare chiar nu merit?

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

4 comentarii

  1. Meriți, normal, toată lumea merită, dar fiecare la timpul lui. Lumea tot timpul va dori mai mult și tot mai mult, într-un timp cât mai scurt. Dar lucrurile astea vin cu trecerea vremii.

  2. Si daca totusi nu merit? Imi doresc prea mult si nu se mai intampla nimic?

  3. Ba da, meriți, ești un om și ești omul lui Dumnezeu. Mie mi se pare cât de normal posibil. Doar că ți-am spus, cândva am fost și eu în locul tău și cunosc destul de bine senzația, doar că, cu timpul, am învățat să aștept, dar nu cu mâinile în buzunar, ci urmărindu-mi scopurile și idealurile.

  4. Nu pot spune ca astept cu mainile in buzunare. Si cred ca stii si la ce ma refer in cazul acesta:P. Imi urmaresc scopul cat pot. Si cred in el. Si sper…Inca sper…

Lasă un răspuns la Diana Zoe. Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.