„Sunt nervoasa! Am dreptul sa fiu. Si asta va fi o postare necenzurata, asa ca daca aveti de gand sa stati cu laptopu’ in bucatarie si sa va puneti fratii mai mici sa citeasca asta mai bine n-o mai faceti.
Nu mai vreau o viata:). Scurt si la obiect. De ce? Poate pentru ca soarta a fost destul de cruda incat sa-mi dea o familie retardata. Niste parinti carora le place sa dea ordine! Poate pentru ca, m-am saturat sa vars ca proasta siroaie de lacrimi, m-am saturat sa fut palme iphone-ului meu si sa-l distrug, sau sa arunc cu lucruri. Nu am ADHD sau vreo alta boala. Dar cred ca mi-ar fi mult mai bine. Decat sa stau si sa ma lupt degeaba cu ceva ce stiu ca nu pot invinge. „
Asta scrisesem aseara. Si probabil si postam daca nu eram intrerupta. E oribil totusi. Duc o viata de caine. Dar sper sa fie doar o perioada de stres, sa treaca examenele si apele sa se limpezeasca.
Acum sunt calma. Am avut o zi destul de frumoasa. Pentru ca, undeva acolo, e o persoana care sa ma aline de la distanta. O persoana pe care trebuie doar sa o vad si sa ma linistesc. O persoana pe care ma pot baza. Dar ce e cel mai important, o persoana demna de un „te iubesc.”
