Am ales calea asta.
Cei care au incercat sa ma opreasca, sa ma intoarca din drum, au fost respinsi. Asta a fost alegerea mea, si deja e prea tarziu sa ma intorc.
Am ales sa traiesc in pacat, sa fiu una cu el. Oricum, sa-ti spun cam cum sta treaba in ochii mei: te nasti, cresti, te indragostesti si te duci dracu’. Atat. Pentru ce?
Sa sufar? Nu, multumesc. Sa mi-o trag doar pentru ca am prea mult timp s-o bat in cap? Nea, zic pas. Atunci? Ce mi-a mai ramas sa fac?
Sa scriu. Da, pot sa fac asta. Daca nu as scrie probabil deja as fi legata de pat la vreun spital de nebuni.
Astfel, imi iau carnetelul si blocul de desen si, ca un copil lasat singur, o iau cu pasi mici spre intuneric, spre umbre, spre mine. Inchid o usa imaginara in urma mea si ma las purtata cat mai adanc in propriul suflet. Ma izolez de toti si de tot, pentru a putea face doar ce vreau.
Simplu, nu? Pe mine ma satisface ideea.
Nu vreau sa mor. Nu acum. Am timp destul sa vad o coasa in fata ochilor.
Nu o sa o astept, ci o sa o fac sa ma astepte.
Departe de sfarsit, si totusi in inima lui.
Denisa
Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3
Probabil că am să revin cu ceva elocvent mai încolo . Acum sunt ocupată cu holbatul la monitor/în gol şi gânduri sparte .
Poti reveni oricand, cu absolut orice vrei. Esti bine venita!
Intens, ambiguu, trist, profund. Interesant textul, dar pacat ca inchizi acea usa imaginara. Pe mine ma face sa imi doresc sa bat la ea, sperand ca vei deschide…
Cu cea mai mare placere. Usa iti va fi mereu deschisa!
Uite ca la asta nu ma asteptam. Multumesc, cred…
Nu asa ar fi normal? Sa fiu politicoasa si sa deschid? Sa ma gandesc ca mai e o speranta, ca nu sunt totusi lasata singura?:)
Uita de normal. Nu exista. Cel putin nu asa cum se spune. Normal este ce face majoritatea. Dar majoritatea nu respecta intotdeauna normele. Nu, sa nu deschizi din politete. Habar nu ai ce se poate ascunde in spatele intentiilor bune. Cat despre speranta, da, sa speri. Nu esti lasata singura, cred ca mai exista si alti oameni in viata ta. Oricum ar fi, ma bucur ca mie imi deschizi. Sper sa nu te dezamagesc.
Intuitia imi spune ca pot avea incredere in tine. Pot sa-ti deschid fara sa-mi fac griji.
De unde stie ea?
Mi-o ia inainte de cele mai multe ori. Si in 90% din cazuri are dreptate. Stie ea de undeva.
Mda. Am auzit multe despre intuitia feminina.
E buna si ea cateodata.
Nu am negat asta.
Eu cateodata o fac. Mai ales cand nu am suficienta incredere in mine, cand am senzatia ca pana si propria umbra imi intoarce spatele…
Ar trebui sa ai incredere in tine. Umbra nu iti intoarce spatele pentru ca de fapt tu ii intorci spatele. Ai langa tine sau cu tine mereu constiinta ta si poate chiar sufletul. Chiar daca vocile lor nu se aud mereu, sunt acolo. Intreaba-le si vezi…
Vorbesc tot timpul cu mine, cu constiinta mea. Ma intristeaza ca inca nu a prins grai sa-mi raspunda…
Poate nu stii tu sa o asculti.
Voi fi mai atenta atunci.
Nu stiu daca atentie iti trebuie. Sa te intreb altfel: crezi ca ti-ar placea ce ti-ar spune?
Nu cred. Dar stii cum se spune: Orice sut e un pas inainte.
Asa este.
Nu stii pana nu incerci:).
Corecta si asta.
🙂