Blog

Scufița Roșie

Era marți, cu nimic în plus față de alte zile. Stăteam la ora de matematică și mă gândeam cât de repede o să treacă ora de geografie, în care mai mult ca sigur urma să fiu ascultată. Așa cum mă așteptam, după ce s-au spus absenții, profa mi-a strigat numele și am știut că trebuie să ies la ascultare.
A trecut repede totuși, deși mie mi s-a părut o groază.
Mergând spre casă, m-am oprit să zâmbesc unei copile de vreo 5 anișori, știrbă deja, cu un cojocel roșu pe ea. Mi-a zâmbit înapoi și am rămas totuși să mă uit la ea. Zâmbetul ei era totuși trist. Așa că m-am apropiat ușor de ea crezând că poate o sperii. Nu s-a întâmplat asta. Ba mai mult și ea a făcut un pas spre mine și mi-a spus:
– Nu îl găsesc pe Tedi. S-a pierdut în zăpadă.
– Cine e Tedi, drăguță?
– Tedi e ursulețul gentuță pe care mi l-a dat mami. Eram cu Victor și mi l-a aruncat în zăpadă. El a plecat acasă și eu nu am mai văzut ursulețul.
– Of, micuțo, te ajut eu să îl cauți. Tu doar stai aici și nu te băga în zăpadă pentru că ești mică și te murdărești.
Ascultându-mă, s-a așezat grațioasă pe treptele din fața blocului. Nu a mai vorbit cu mine, doar a așteptat salvarea lui Tedi.
După vreo 5 minute am zărit în zăpadă o bucățică albastră și m-am dus spre ea. Acela era Tedi. Când l-am ridicat spre fetiță a sărit bucuroasă de pe scări și m-a îmbrățișat după ce și-a văzut ursulețul teafăr.
– Îți mulțumesc! Mami s-ar fi supărat pe mine dacă l-aș fi pierdut pe Tedi. A plecat în timp ce s-a mai întors o dată să-mi facă cu mâna.
Am plecat zâmbind, gândindu-mă că făcusem o faptă bună. Dar ce e și mai important, făcusem un copil fericit. Nu aflasem cum o cheamă pe copilă. Dar știam că în minte aveam ochii albaștri, buclele blonde, căciulița de lână și cojocelul roșu.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

6 comentarii

  1. Ce repede a mers sfatul meu :)) îmi place postul ăsta, foarte plin de viață și copilăros!

  2. Mulțumesc:) mă bucur că îți place. Mie mi-ar fi plăcut să știu și numele fetiței…sper să o găsesc și mâine!

  3. Era din apropierea locului în care viețuiești?:)

  4. Nu chiar. Era undeva în drumul meu spre casă. Nu foarte aproape. Dar poate va mai apărea o coincidență și o voi vedea.

  5. Ar fi drăguț.

  6. Așa e.:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *