Se spune că tot ce e opus se atrage, nu? Aşa să fie oare şi când vine vorba de un cuplu? Hai să dăm cărţile pe faţă. Cu toţii ştim că fetele cuminţi preferă băieţii răi; vedem asta zilnic, pe netu’ ăsta atât de populat şi cu pagini pe Facebook făcute de copchile de 8-9 ani îndrăgostite de televizor şi vedete. Asta e realitatea. O recunoaştem sau o ignorăm, trăim în ea sau pe lângă, aceasta e realitatea.
Nu m-am născut Nostradamus şi nici vreun neam îndepărtat cu Einstein nu sunt. Dar am propriile mele teorii pe care nu cred că sunt obligată să le împărtăşesc cu nimeni.
Ce s-a întâmplat cu acea perioadă în care aveai doar 40 de prieteni pe Facebook, nu 4000, şi intrai să mai pui o poză nouă o dată la o săptămână? Unde sunt vremurile alea când încă jucai GTA sau NFS, în loc să stai cu ţigara în mână într-o cafenea cu Wi-Fi neparolat, descărcându-ţi noua versiune iOS pe iPhone-ul tău deştept? Sau să te joci pe PSP… Oare se mai fac?!?
Am început cu o propoziţie care conţinea cuvântul cuplu; mă întorc la el. Oare când n-o să mai vedem violuri la ştirile de la ora 5? Dacă ar fi să facem un sondaj cu fete de 10-14 ani, câte vor recunoaşte că s-au jucat cel puţin o dată cu prezervativul? Chiar există iubire la 11-12 ani? Iubire care să aprindă aşa tare şi nevoia partenerilor de a face sex? Eu la 11 ani, dacă plăceam pe cineva, abia îndrăzneam să ridic ochii spre acea persoană, sau să o ţin de mână; nici nu mai intră în discuție „ia pilula, dă-mi pilula”. Într-adevăr sunt şi puşti la locul lor, dar mai mulţi sunt cei care îşi încep prea repede viaţa sexuală.
Totul în jur se dezvoltă prea repede. Puştii din ziua de azi deja se văd aşezaţi pe scaunele de directori pe care stau acum părinţii lor. La 9 ani postează pe Facebook doar chestii de genu’ „Nu vei mai găsi niciuna ca mine!” sau „Am iubit-o şi încă o iubesc, dar ea l-a ales pe el.”, bineînţeles, toate scrise cu y, k, h, prescurtări aiurea şi cratime lipsă. Serios?! La 9 ani eu încă mă jucam cu Barbie şi mă uitam la Spioanele, în timp ce voi vă tăiaţi venele şi suferiţi din dragoste? Asta nu e maturitate; e evoluţie forţată. Poate nu am eu dreptate. Poate la aproape 17 ani sunt „de modă veche”. Poate nu mai e „cool” să ieşi în oraş cu prietenii; acum trebuie să stai în casă, lipit de calculator, şi să cauţi nişte poze imbecile non-stop pe net, că deh, eşti mare „admin/ă” pe o pagină şi nu vrei să te faci de căcat în faţa „adminei principale” sau în faţa fanilor. Sunteţi bolnavi de-a dreptul!
Îndrăzniţi să criticaţi un vlogger sau un blogger sau pe oricine care are un talent sau ceva important şi creativ de făcut în faţa calculatorului şi încercaţi să-l înjosiţi? Uitaţi-vă la voi. Nu reuşiţi să desenaţi 3 linii drepte în Paint şi râdeţi de un adevărat maestru în PhotoShop; nu reuşiţi să scrieţi corect o propoziţie, dar continuaţi să aduceţi reproşuri la adresa unui blogger. Sunteţi bolnavi! Şi pentru liniştea voastră, bloggerii nu se urăsc între ei; îşi apreciază munca şi se laudă reciproc.
Citeam zilele trecute pe Facebook cum cineva deja implora să nu i se mai critice vocabularul şi comportamentul. Dacă stau bine să mă gândesc, are dreptate. Până la urmă suntem oameni liberi şi toţi suntem stăpâni pe propria viaţă. Atunci de ce dracu’ papagali d’ăştia tari în gură pe net se bagă în seamă şi îţi monitorizează viaţa?
Trăim într-o societate bolnavă unde majoritatea nu pot dormi nopţile dacă nu ştiu ce căcat rumegă Pysyka Tha, tipa nouă care le-a dat add pe Facebook, unde majoritatea nu pot trăi dacă nu ştiu de câte ori respiră cei din jur. Oameni bolnavi care construiesc poveşti false.
Într-o societate ca aceasta ar trebui să învăţăm cum să vedem adevărata valoare a oamenilor, în loc să ţinem evidenţa greşelilor pe care le fac.
Eu inca joc NFS :))
Hi hi :)))) Zilele trecute mi-a instalat prietenul meu NFS si GTA. :))
Societatea este bolnava..de acord cu tine.
Eu m-am lasat:))
Astea da jocuri:)) nu toate prostiile care iti spala creierul
Atâta adevăr în câteva rânduri. Mare dreptate, unde e copilăria cu desene animate, unde e generaţia crescută cu cheia la gât?! Trist dar totuşi adevărat aici trăim, într-o lume a nimicului.
Ma bucur ca imi dai dreptate, draga Mada. Copilaria incepe sa se subtieze, copiii exagereaza cu maturizarea brusca…totul se schimba.