Se apropie sărbătoarea iubirii, a iertării, a bucuriei și a cadourilor! Ce este mai frumos decât să oferi unei persoane dragi un cadou personalizat care, în primul rând, să i se potrivească mănușă și în al doilea rând să îi aducă nu numai fericirea pe chip, ci și o sclipire de bucurie în ochi.
Pentru că cea mai importantă persoană din viața mea este mama, întotdeauna caut să aleg daruri perfecte pentru ea. De obicei merg pe bijuterii, pentru că îi cunosc gusturile și știu că mereu poartă cercelușii sau brățările pe care i le cumpăr; să fim serioși, când au dat bijuteriile greși?
De Crăciun totuși am să îi creez un altfel de cadou și anume o carte personalizată. Îmi amintesc cu drag cum la grădiniță sau în clasele I-IV, de Mărțișor sau de 8 Martie făceam mereu fotografii, îmbrăcați frumos fiind și, alături de poza noastră frumoasă, fiecare mamă primea câte o poezie specifică evenimentului, la care să privească peste ani și să gândească ce repede mai cresc puiuții ăștia. Acum, odată cu trecerea atâtor ani de la gesturile mărunte și pline de însemnătate pe care le făceam când eram copil, îmi las amprenta într-o carte pentru mama. Probabil nu cu aceleași sentimente profunde ca atunci, căci iubim cel mai mult și mai adevărat cât suntem copii, dar cu același dor de mirosul mamei, de îmbrățișările ei și de pupicii pe frunte pe care mi le oferea în trecut, în copilărie.
Atunci făceam chestii handmade fără să stim că se numesc așa. La ora de lucru manual învățam cum să mă joc cu hârtia creponată pe care o puneam pe un carton colorat ca să fac o felicitare frumoasă. Și era de ajuns, căci mama era topită după tot ce îi făceam eu la școală. Acum…am crescut. Am crescut și eu și, odată cu mine, a crescut în maturizare și în parenthood și ea.
Acum am învățat să ne bucurăm amândouă de lucrurile mărunte și, atât eu la ziua mea, cât și ea la ziua ei, păstrăm câteva dintre cadourile primite pentru a face schimb între noi. E un lucru…pe care îl facem noi.
Cele mai fericite am fost în momentele în care ne-am mângâiat diminețile cu vorbe dulci, pe bilețele lăsate pe masa din bucătărie sau în cărțile pe care ni le doream. Cea mai emoționată a fost când, de ziua ei, acum aproape doi ani, i-am oferit în dar o brățară cu bănuț de argint, cu poza bunicii gravată pe ea și cu mesajul viața nu vine cu un manual de instrucțiuni, vine cu o mamă. Iar o mamă, e practic, o carte în sine. Atunci a plâns, de bucurie și de tristețe laolaltă. A plâns pentru pierderea bunicii și a plâns pentru că am rămas amândouă, stâlpi de susținere una pentru cealaltă. Iar atunci am înțeles că darurile scumpe nu înseamnă nimic, comparativ cu gesturile mărunte care îți inundă inima de emoție.
Eu sunt gogoloiul ei, iar ea e motivul pentru care am învățat să lupt în viața asta.
Iar când vine vorba de cadourile potrivite, pur și simplu ne bazăm pe cele mai calde și profunde simțiri, iar ele vin doar din iubirea dintre noi, mamă și puiuț.
Iar pentru tine, dragă mamă, arunc un lasou în Univers și aduc Luna mai aproape!
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 24 din cadrul competiției SuperBlog!
Superb..
Multumesc!