Blog

Cum mi-am petrecut izolarea

Pentru că mai e puțin și scăpăm de toată nebunia asta, m-am gândit să vă povestesc cum a fost pentru mine auto-izolarea. Mă rog, e mult spus faptul că se termină, ci doar că renunțăm la faza de stare de urgență și abordăm alerta. Deși, după capul meu, cred că mai întâi trebuia să ne alertăm. Dar, mă rog…
 
Am venit acasă pe 16 martie, fix înainte să înceapă bulibășeala cu declarațiile și toate alea. Mama era mega panicată, să nu fiu oprită pe drum și să nu mai ajung acasă. Că atunci așa se auzea, că se închid drumurile, județele, nici noi nu știam exact la ce să ne așteptăm, pentru că pare că noi suntem luați prin surprindere mereu. Dar cum facultatea deja nu se prea făcea, pentru că noi, la Iași, am închis ultimii facultatea, am decis să mai întârzii puțin venitul acasă. Așa că, în mod oficial, am venit de la Iași la Piatra-Neamț, cum vă spuneam, pe 16 martie.
 
 
Nu pot spune că mi-am adus multe lucruri cu mine. Câteva haine, o valiză plină de cărți, laptopul, ca să-mi fac orele online și nimic mai mult. Dar când am ajuns, aici încă era ger, așa că a trebuit, două săptămâni mai târziu, să mă întorc la Iași să-mi mai adun lucrurile.
 
Am plecat mai mult ca să îmi aduc florile acasă, mă durea inima să știu că o să le găsesc la vară, în octombrie sau cândva moarte. Culmea, deja eram în starea aia de urgență blanao, când președintele ieșea în conferințe de presă și anunța și el faptul că străzile sunt pline de poliție, miliție, jandarmi, armată, marțieni polițai și toate organele posibile care să asigure ordinea populației. Între Piatra și Iași sunt 130 km, parcurși dus-întors atunci în aceeași zi, fără să mă intersectez cu măcar un polițist. Frumos așa, mai vrem, domnule președinte.

Mi-a prins bine perioada asta. Deși, din păcate, am devenit ceva mai chioară, pot spune că am avut mai mult timp pentru mine. M-a bucurat faptul că m-a prins acasă această auto-izolaro-carantină, căci eu personal n-am înțeles ce am făcut exact, noi ăștia sănătoși; în ce am stat acasă. Am avut timp să mai citesc o carte, să mai fac o fotografie, să îmi readuc în prim plan toate hobby-urile și micile mele plăceri vinovate.

A fost pentru prima dată în câțiva ani buni când am fost acasă atunci când s-au pus în pământ toate răsadurile. Așa că am avut timp să pun la punct solarul împreună cu mama, să plantăm roșii, ardei, ceapa și fel de fel de semințe, să le udăm și plivim seară de seară și să mă bucur de evoluția lor. Cam în două săptămâni vom mânca și prima noastră recoltă, căci urmează să prindă culoare roșiile.

Am prins toate fazele de înflorire ale copacilor. Am avut timp îndeajuns să mă bucur de natură, să curăț copacii și să îi văruiesc, să curăț și să leg via și apoi să aștept ca natura să-și facă numărul și să mă surprindă ca de fiecare dată.

N-am neglijat învățatul, dar am preferat să îmi petrec cât mai mult timp alături de familie, pentru că aveam nevoie de asta. Simt că am avut cu toții ceva de învățat din toată această perioadă și anume faptul că oricând putem să nu mai avem alături oamenii dragi sufletului nostru.

Am avut vântul în păr și mi s-au scuturat printre codițele împletite florile copacilor. Am inspirat și am expirat natura, bucurându-mă de fiecare fir de iarbă din jurul meu. După mult timp, mi-am lăsat papucii pe alee și am intrat desculță pe iarba proaspăt udată de ploaie și apoi m-am bucurat de mirosul de iarbă verde abia tăiată.

Am fost voluntar de Paște și am împărțit Sfânta Lumină având-o pe bunica în suflet. Dacă ar fi trăit, cu siguranță ar fi fost revoltată de toată această perioadă, dar ar fi fost fericită să ajute și ea oamenii. Așa că am făcut-o eu în locul ei, sperând că e mândră de mine.

Am încercat să meditez, în unele momente mi-a ieșit, dar sunt mult prea agitată pentru a face așa ceva. Am vrut doar să mă bucur de toată această perioadă și să văd doar partea plină a paharului, căci printre oameni s-a instaurat deja prea multă panică și depresie și nu-mi doresc să cad în acest hău.

Până data viitoare aveți grijă de voi, mult a fost, puțin mai este și bucurați-vă de tot ce vă oferă Universul în această perioadă. Lucrurile, oamenii și natura din jurul nostru merită toată atenția!

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

17 comentarii

  1. Si eu am facut un act de vitejie si am fugit la ai mei, am muncit de la ai mei (de acasa) vreo 20 de zile, pana n-am mai suportat :))

    Am citit articolul in viteza, ca pe o poveste 😛

  2. Bine ai venit in randul bloggerilor cu domeniu.

    Altfel, esti o norocoasa ca ai stat la curte. Eu simt ca innebunesc in apartamentul meu de bloc.

  3. A fost o perioada buna pentru tine pentru a te mai rupe la un ritm mai putin alert. Felicitari!

  4. Ce norocoasa esti ca ai fost alaturi de familie in aceasta perioada si ca te-ai putut bucura de natura!

  5. Nu ar trebui să fie nevoie de asa situație ca să ne mai amintim sa ne bucuram de viata si nu cred ca va lua sfârșit prea usor. La casă cred ca este minunat…

  6. Ce bine de tine! Mi-as fi dorit sa-mi pot petrece si eu izolarea acasa, dar a trebuit sa raman in Bucuresti, caci am lucrat in prima perioada.

  7. Ai avut noroc ca ai avut loc sa te desfasori
    La bloc a fost teroare…

  8. Anca spune:

    Eu stau la tara deci stiu despre ce vorbesti, noi in perioada asta oricum nu ieseam prea mult, oricum am avut mai mult timp pentru gradina si animale.

  9. La fel ca tine, cand am plecat din Iasi nu m-am gandit ca voi sta atat de mult acasa, asa ca mi-am luat putine lucruri. De curand am dat o tura pana la apartament (la fel, niciun echipaj de politie pe parcursul drumului) si am recuperat una, alta

  10. Din fericire stau la tara si nu mi s-a parut deloc greu cu aceasta izolare. La curte intotdeauna e mult de munca si stat in aer liber, insa mi-au lipsit intalnirile cu prietenii.

  11. La mine perioada asta a fost crunta, mult mai aglomerata decat de obicei. La asta a contribuit si faptul ca am stat inchisi, la bloc, cu doi copii mici.

  12. Pentru mine perioada asta a venit cand nu se putea mai bine, sunt super fericita si recunoscatoare pentru tot si sper sa constientizam ca nu ne vom intoarce niciodata la viata exact cum era inainte de pandemie. Este o luma noua si sper sa o abordam ca atare cat mai multi. Cat despre terminarea izolarii, nu exista asa ceva, de maine brusc Covid isi ia jucariile si pleaca? Exclus, riscul inca exista si e de datoria fiecaruia dintre noi sa aiba grija foarte mare ca sa nu ajungem de unde am plecat sau chiar mai rau..

  13. Georgiana spune:

    A fost o perioada tare grea! Ma bucur ca nu m-a prins nebunia asta in Romania… Oricum, sunt de parere ca nu s-a procedat corect, dar poate nu ma pricep eu la lucruri si situatii de genul acesta

  14. Ma bucur ca ti-ai facut de lucru in aceasta perioada! Si eu mi-am regasit cateva hobby-uri vechi. ^_^

  15. Denisa spune:

    Ce bine ca ai vazut natura in toate stadiile ei, cei care au stat la apartament au ratat primavara.

  16. Ai fost norocoasa. Eu ma bucur ca a trecut si imi doresc sa nu mai fim nevoiti sa traim asta

  17. La mine a decurs totul normal. Aceeasi rutina munca – acasa. Singurul disconfort a fost statul la coada ca sa intri in magazin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *