Blog

Privește cerul

Privește cerul cum plânge.

E decembrie, dar ceru-i acoperit de nori,

Pământul e inundat de fiori,

de teamă, de boală, de ură.

Privește cerul cum plânge.

Și lasă-i lacrimile să-ți cadă pe obraz

Poate simțind durerea cerului

vei găsi un minut de răgaz.

Privește cerul cum plânge,

O fi de la cât ne-am îndepărtat

de Pământ, de noi și de oameni,

de tot ce-i frumos și curat.

Privește cerul cum plânge

Și șterge-i cu degetul lacrimile

Zâmbește-i timid pe sub pleoape

Și redă-i speranța în noi.

Denisa

Autoare. Vindecătoare prin cuvinte. Om

3 comentarii

  1. Nu știam că scrii și poezie 😀 mi-a plăcut!

    1. Am scris vreo doua acum ceva timp. Nu am obiceiul sa scriu poezie, imi ia mult timp sa ma gandesc 😀 Multumesc!

  2. […] Evident, fiind o leapșă, o puteți prelua și pe blogurile voastre. Eu o dau mai departe Anei, Denisei, lui Mari, Monei, Potecuței și oricui mai […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *