Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu
Privește cerul cum plânge.
E decembrie, dar ceru-i acoperit de nori,
Pământul e inundat de fiori,
de teamă, de boală, de ură.
Privește cerul cum plânge.
Și lasă-i lacrimile să-ți cadă pe obraz
Poate simțind durerea cerului
vei găsi un minut de răgaz.
Privește cerul cum plânge,
O fi de la cât ne-am îndepărtat
de Pământ, de noi și de oameni,
de tot ce-i frumos și curat.
Privește cerul cum plânge
Și șterge-i cu degetul lacrimile
Zâmbește-i timid pe sub pleoape
Și redă-i speranța în noi.
Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3
Nu știam că scrii și poezie 😀 mi-a plăcut!
Am scris vreo doua acum ceva timp. Nu am obiceiul sa scriu poezie, imi ia mult timp sa ma gandesc 😀 Multumesc!
[…] Evident, fiind o leapșă, o puteți prelua și pe blogurile voastre. Eu o dau mai departe Anei, Denisei, lui Mari, Monei, Potecuței și oricui mai […]