În cazul în care nu ați citit titlul fredonându-l, e un vers dintr-o piesă de a Angelei Similea pe care chiar văă invit să o ascultați. Acasă al meu chiar e o melodie, pentru că acolo am învățat să cânt: pian puțin, chitară ceva mai mult, iar voce…ei bine, voce a fost cu nemiluita.
Acasă e locul în care îi găsesc pe ai mei senini, sănătoși și entuziasmați că vin în vizită. Îmi amintesc cu drag cum arăta căsuța când eram eu mică. Încă nu era construit etajul, dar știu clar că aveam prispă cu cerdac, pe care îl avem și acum, dar modernizat. Ca și materiale de construcții pentru parter s-a folosit doar cărămidă din aia trainică și, cum era pe atunci, geamuri de lemn duble, știți voi, prin care mai intra și curentul ăla care te trage pe la urechi.
Odată cu trecerea timpului casa a suferit niște modificări, la care visez să mai umblu puțin când voi ajunge și eu pe salariu. Etajul s-a ridicat tot când eram eu mică. Știu că de pe atunci era problemă mare etajul, pentru că în sine, casa, pe toată lungimea ei ca un L cu fundul în sus așezat, nu era făcut pentru a suporta deasupra un etaj tot din cărămidă. Așa că sus tot etajul e o combinație de lemn cu căpriori, care oferă casei o completare frumoasă.
Acoperișul este din tablă, ceea ce îi oferă casei un aspect mai rustic. Cred că din cauza mea în special acoperișul nu a fost schimbat, nici măcar nu am făcut trecerea la o tablă cutată, pentru că mi se pare că nu se aude la fel de bine ploaia când bate pe acoperiș. Casa mea e o melodie și din cauza acestui aspect, pentru că de mică mi-a plăcut să stau în cameră la bunici, unde acoperișul se lasă pe o parte spre curtea vecinei, astfel încât să fiu mai aproape de sunetul picăturilor care alunecă pe tablă. Un răsfăț pentru inimă și pentru urechi.
Când ne-am hotărât să dăm o altă înfățișare casei, am luat în vedere și partea estetică dar și rezistența materialelor pe care le vom folosi în tot procesul. Astfel încât am nivelat toată casa, am renunțat la stropii de pe stâlpi, nu de alta, dar am renunțat și eu la creioanele colorate cu care aveam obiceiul să mâzgâlesc pereții când eram mică și am ales o combinație frumoasă pentru înfățișarea casei.
Am rugat o prietenă de la arhitectură să mă ajute cu câteva randări, ca să-mi fac și eu o idee cum aș vrea să iasă totul din punct de vedere vizual, dar să avem o idee și pentru echipa care urma să se apuce de treabă, să știe unde și cum să lase loc pentru câteva modele.
Însă înainte să dăm cu o tencuială decorativă aleasă cu foarte mare grijă, am ales să izolăm casa, pentru că ni se părea că pe undeva sunt câteva pierderi de căldură. Am izolat inclusiv etajul cu polistiren, peste lemn, pentru că etajul este puțin mai problematic. Nu este deloc încălzit, este mai mult folosit pentru depozitat chestii, ceea ce face ca iarna să fie foarte frig acolo, iar vara îngrozitor de cald. În cuvinte mai puține, etajul nu e locuibil.
De la combinația de mai sus, de alb spălăcit cu roșu pe la geamuri, am ajuns la o tencuială decorativă într-o nuanță de alb alpin și gri. A schimbat cu totul aerul casei. Iar după finisajele la nivel de tencuială, am mers pe recondiționarea tablei, cum spuneam mai sus, nu pe schimbare, și am ales să o vopsim într-o nuanță mai închisă care să se asorteze cu griul ales pentru stâlpi și pentru detaliile de la geamuri.
Materialele de construcție fac diferența între o locuință trainică și una care necesită renovare după o anumită perioadă. Eu și familia mea am ales materiale calitative, care să ne ajute să avem o locuință aspectuoasă, plină de viață atât la interior, cât și la exterior.
Casa mea-i un cântec cu acorduri ample,
E o caldă melodie casa mea.
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 3 din cadrul competiției Spring SuperBlog!
[…] E o caldă melodie casa mea […]