2025. Două mii două zeci și cinci. De câțiva ani încoace tot repet la fiecare final de an că anul ăsta a trecut repede. Dar 2025 a trecut din trei clipiri, două lacrimi și 10 urlete. A trecut ca o săgeată care atinge ținta direct în mijlocul mijlocului. A durut ca naiba. În fiecare ianuarie îmi spun că nu mai am așteptări, pentru că de câțiva ani încoace, mor încet de dezamăgire. Sau pur și simplu de șoc. Pentru că întotdeauna repet că mai rău decât atât nu se poate. Și viața, anul nou, fiecare zi nouă, îmi arată că ooo, ba da, se poate de 150 de ori mai rău. Pe secundă. Unitatea de măsură fiind, de fapt, 150 de ani lumină mai rău.
Ce s-a întâmplat în 2025
Am plâns. Mult. Mai mult decât credeam că un om poate plânge vreodată. Am trăit în niște dureri fizice și psihice de neimaginat. Am căzut și m-am ridicat și am căzut iar și m-am ridicat iar. Și la propriu și la figurat. Am avut 400 de controale medicale și analize în fiecare lună. Și o vizită la urgențe. Apoi am căzut iar și am abandonat lupta. Dar apoi mi-am spus că mai pot puțin.
Am putut încă puțin să respir ca un om care nu mai vrea să mai respire. Guri de aer mici, chinuitoare, dureroase. Luate cu grijă, de parcă acela ar fi fost ultimul oxigen de pe planetă. Deși zilnic s-a simțit de parcă n-a mai rămas deloc și doar mă amăgesc că respir.
Am mai pus o carte pe raft. O carte semnată de mine, printre alte zeci de cărți cumpărate și citite, semnate de alții. Între filele cărții mele, am reușit să iau și oxigenul altor oameni care au ales să lase garda jos și să meargă alături de mine în povestea mea. În cartea mea testament, așa cum m-am gândit să o numesc de îndată ce am văzut-o în mâinile mele.
M-am întors cu inima mică în locurile mele preferate de pe pământ, încercând să mă mai regăsesc. Dar singura regăsire a fost cu gândul că m-am pierdut.
Am șters cu lacrimi în ochi oameni din contactele favorite, oameni din lista mea de urgențe. Pentru că cei care te abandonează pe drum nu merită vreodată să fie contactele tale de urgență.
Mi-am ținut capul între palme în încercarea de a opri gălăgia din el. Haosul din suflet. Și frica din corp. Frica de boală, de neputință.
M-am strâns în brațe cu dor, cu dor de mine, de bine, de fragilitate. Pentru că în 2025 viața m-a trântit de toți pereții. Din nou.
Am ținut moartea sub palme și i-am simțit ezitarea. Mâinile mele n-au fost niciodată pregătite să apese pieptul cuiva apropiat pentru a forța sângele să-și amintească drumul.
Cu ce întrebări am rămas după 2025
De ce eu?
De ce așa?
De ce în continuare?
Ce nu am eu?
Cu ce am greșit eu?
De ce mi se întâmplă mie?
De ce nu sunt de ajuns?
Ce e defect la mine? Cuvântul defect e cuvântul anului 2025, de departe. Și de aproape. De foarte aproape, privit cu lupa, o lupă care are pe ea o lentilă de la NASA. Pentru că, dacă lucrurile nu merg cum trebuie, sigur sunt eu defectă cu ceva. Pe undeva. Și am început să mă analizez bine în oglindă, în căutarea defectului.
Ce m-a învățat 2025
2025 mi-a predat multe lecții dureroase, lecții pe care nu le-am cerut și nici nu le voiam. Mai ales pentru simplul fapt că eu nu cred în „totul se întâmplă cu un motiv”. De aceea există și vorba aia a românilor, „când ești prost și viața-i grea”. Nimic nu e întâmplător, iar oamenii care iau decizii tâmpite încă sunt șocați că există consecințe. Și se ascund în spatele scuzei universale că totul se întâmplă cu un motiv.
Am învățat ceva foarte important, ce vă doresc și vouă să învățați. NU avem timp. Nu avem timp de prelungit timpi morți lângă oameni. În situații. În mizerii alături de oameni mizerabili. Cocina e pentru porci și nu pentru oameni. 2025 mi-a arătat, din nou, că timpul nu e nelimitat, oricât de dilatat ar fi pentru noi. Pentru că undeva în fundal ticăie invers un ceas pe care timpanul nostru nu o să-l poată auzi vreodată. Am învățat că sunt mulți oameni zmei, care încă nu s-au prins că fără vânt, fără direcție, zmeul se prăbușește.
2025 mi-a mai predat o lecție importantă. Oricând poți spune nu fără să fie nevoie să dai explicații. Nu trebuie să te justifici în fața nimănui pentru deciziile pe care le iei. Dar da trebuie să spui mereu doar dacă ai gândit și cântărit situația, atât cu un cântar digital, cât și cu unul clasic, din piață, cu greutăți. Pentru că în jur avem mulți oameni care au o putere fermecătoare de manipulare. Iar da-ul tău le va da lor toți sacii în căruță. Nu-ți sacrifica viața pentru că alții aleg să trăiască într-o realitate schizofrenică. Nu e treaba ta să le-o întreții.
Am învățat că viața ne dă mereu o șansă la un nou început. Trebuie doar să gândim. Pentru că fiecare zi e o nouă șansă, dar ziua de mâine nu ne e niciodată garantată. Așa că, cel mai bine, ne decidem azi. Aici. Acum. Și odată deciși, nu ne mai uităm în urmă vreodată.
Ce iau cu mine în noul an
Mi-aș dori să pot selecta ce iau cu aceeași viteză cu care o face ChatGPT. Dar eu sunt om, așa că viteza la mili-secundă nu e punctul meu forte. Dar am o listă mică, pe care v-o doresc și vouă:
Nu vă mai neglijați sănătatea. Minte, suflet, corp. Nimeni nu o să vină să vă salveze.
Nu mai amânați deciziile care vă pot aduce liniștea și împlinirea. Doare o dată, pentru o viață binecuvântată.
Nu mai trageți de oamenii care nu mai merită de mult un loc la masa voastră. E greu să lași în urmă tot ce știi, dar e și mai grea o viață plină de ce-ar fi fost dacă?
Chiar dacă nimic nu e pentru totdeauna, unii oameni nu o să aibă tăria să se schimbe vreodată.
Nu vă mai aglomerați programul. Nimeni la muncă nu o să vă construiască statuie. Și nici n-o să vă dea vreun bonus de 2 milioane de euro la final de an, că ați tras ca boii dintr-o pictură a lui Grigorescu.
Nu mai alegeți cantitatea. Alegeți calitatea, pentru că deja știți că din ăia 50 de prieteni de șpriț, la un necaz o să vă răspundă doar trei la telefon. Tăiați hățurile cu oameni care nu vă aduc niciun beneficiu. Ci doar vă scurg de puteri, de energii și de viață.
Și, ultimul dar cel mai important lucru de pe listă, găsiți în fiecare șansă nouă pe care o primiți, două secunde pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu. Pentru pâine, pentru apă. Pentru ochii deschiși și de astăzi. Pentru un nou început.
Să aveți un an nou plin de sănătate, de liniște în suflet și de pace în gânduri!
