Si asculta.
Unii o numesc metoda de relaxare. Unii visare. Eu? Nimic. Poate doar un moment de liniste, in care mi-as dori sa-mi pot auzi doar bataile repezi ale inimii. Sau poate nici macar alea.
Inchide ochii si priveste cu ochii mintii haul nesfarsit de intuneric. Lasa-te cuprins de mangaierea nemarginita a acestuia. E simplu. Trebuie doar sa crezi ca poti face asta. In rest totul vine de la sine.
Ignora lumea pentru un minut. Ignora telecomanda sau zgomotul masinii de spalat. Ignora-te chiar pe tine insuti! Doar lasa-te condus in bezna, o bezna parca desprinsa dintr-un locas sacru.
Ai timp berechet sa revelezi…la nimic. Asta in cazul in care nu te grabesti si nu iti consideri timpul foarte pretios. Este adevarat; toti trebuie sa pretuim timpul…dar oare nu meritam si noi un moment de respiro? Un moment in care sa ne adunam, sa ne reculegem si sa ne incarcam bateriile pentru momentul in care vom deschide iar ochii spre lumea asta nebuna.
Asculta-ma! Macar o data!…
…Inchide ochii si asculta linistea neintrerupta…
Astea sunt momentele pe care să le ai cu tine însăți.
Da…macar atat poti incerca sa faci si pentru tine. Pentru ca in ultimul timp uitam de noi si ii punem pe cei din jurul nostru pe primul loc.