Cand simt ca sunt pierduta, inchid ochii.
Cand inchid ochii, imi amintesc.
Cand imi amintesc, incepe sa ma doara.
Cand incepe sa ma doara, strang ochii si ma apuc de plans.
Cand ma apuc de plans, realizez totul.
Cand realizez totul, imi sterg lacrimile de pe obraz, sa fac loc la altele.
Cand imi sterg lacrimile de pe obraz, ma simt infranta.
Cand ma simt infranta, ma dau batuta.
Cand ma dau batuta, imi dau seama ca, oricat de mult as uri asta, trebuie sa o iau inapoi de la 0.
Cand trebuie sa o iau din nou de la 0…simt ca nimic nu-si mai are rostul.
Ce mai ramane de facut acum?
Sa iti pui ambitia si sa crezi ca vei reusi. Daca vrei, poti 🙂
Ambitie…imi place. De mult nu mi-a mai amintit cineva de ea.
Ma bucur ca am reusit 😀
M-ai facut sa zambesc. multumesc.
Chiar nu ai pentru ce 🙂
^.^
Vointa sa-ti fie alaturi in tot ceea ce faci!:)
Sper sa fie asa:)!
Te-ai regasit?
Nu cred ca pot spune asta…Nu inca. Sau nu sub aceasta formula.
Sa iei totul – toata suferinta – ca pe ceva normal in viata, ca pe ceva integrat in viata, ca pe un membru al vietii…si sa treci mai departe fara sa bagi problemele in seama. Asta daca e sa ne luam dupa filosofiile orientale:) Am citit de curand o carte de-a lui Osho, intitulata "Curajul. Placerea de a trai periculos" . E micuta, are vreo 130-140 de pagini, si e foarte frumoasa. Ti-o recomand cu caldura! Te poate ajuta:)
O sa o caut cu plecere! O carte care m-a marcat pe mine sj care m-a ajutat sa trec peste multe este Cantecele serafimului- Anne Rice. E in 2 volume. E…adevarata.