Ma uimeste lumea pe zi ce trece. Ma las imbatata de uimire, intr-o mare a prostiei, intr-o mare pusa pe scandal mereu. Sa incerc sa ma bag in discutii? Nu are rost; oamenii intra nelamuriti in ele si ies tot la fel. Sa stau si sa ma intreb de ce doar dupa eforturile unor cantareti de a scoate o melodie care spune ca „ma-ta are cratima” multi stau si realizeaza ca asa e de fapt si ca nu mai are rost sa scrie intr-un cuvant? Nu, e doar o pierdere de timp sa fac asta. De ce sa stau pur si simplu si sa nu fac nimic? Poate eu sunt viitorul. Poate eu pot schimba ceva.
Suntem piesele perfecte dintr-un joc de sah urias. Miza e mare; multi se baga in joc si pariaza pe propria viata. E un joc al mortii. Un joc in care intri usor, dar pleci doar cand vor ei sa pleci. Iti dau un sfat: dispari cat mai departe cu putinta de asta. Nu conteaza cat de bine stii sa joci; ei nu au promis niciodata ca nu vor juca murdar.
Vezi tu, noi spunem ca aparentele inseala, dar sunt oameni care se folosesc de asta ca sa arate de fapt, ceea ce sunt ei cu adevarat. Pentru ca stiu ca noi deja o sa spunem „Aparentele inseala” si nu o sa credem nimic. E o diversiune pe care ne-o cream singuri sau care ne-o da viata.
Acum, daca am lamurit toate lucrurile astea, arunca o privire in jur. Ti se pare o realitate perfecta? Un vis? Mie mi-ar fi frica sa mai stau pe aici si sa „o ard” cu presupusi prieteni. Masti. Asta sunt de fapt majoritatea.
M-am gandit de foarte multe ori sa plec, sa fug de trecut, de prezent si de tot ce ma inconjoara. Am spus ca ma duc si ca nu ma mai intorc. Mi-am promis mie ca o sa fiu masochista si nu o sa-mi mai pese de tot ce las in urma. Am plecat, intr-un final. Si m-am intors. Toti m-au intrebat de ce. Am uitat un lucru destul de important, o parte din mine. Am ramas o perioada, incercand sa conving acea bucata rupta din mine ca nu e in siguranta aici si ca trebuie sa ma urmeze.
Am plecat din nicaieri spre nicaieri.
Tu stii ce e mai bine pentru sufletelul tau :3
Asa e. Am descoperit ce e mai bine. Asta ar trebui sa faci si tu.
Ai gresit destinatia. Nu pleca spre nicaieri. Pleaca spre tine. Poate nu vei ajunge chiar la tine, ci la o alta persoana care sa nu mai aiba astfel de probleme si care sa se inconjoare de oameni pe masura ei. Pentru ca meriti mai mult, fie si numai pentru ca gandesti astfel.
Poate ai dreptate. Poate ar trebuie sa te ascult, sa mai stau putin, si sa gasesc o alta cale pe care sa merg.
Dar sa nu imi dai dreptate doar pentru ca asa spun eu. Sa judeci asa cum crezi.
Sa-ti spun un secret despre mine: intotdeauna dau sfaturi bune celor din jur. Dar cand e vorba de mine, iau cele mai groaznice decizii. Poate ar fi bine sa mai ascult din cand in cand si ce sfaturi imi dau altii mie.
Dar nu este un secret, asa ni se intampla tuturor. Sper doar sa iti fie de folos sfaturile mele.
Cu siguranta o sa fie.:)
Ma bucur atunci. Apropos, eu sunt Tiberiu… sau Tibi 🙂
Eu sunt Denisa…sau Dena:) imi pare bine.
Si mie imi pare bine, Denisa 🙂