Care pantofi? Care rochie? Cum sa asortez machiajul cu bratara? Ce poseta sa imi iau? De mult timp nu ma mai preocupa nimicurile astea. De mult timp nu sunt decat cu o mana de intrebari in minte, intrebari ce te au ca raspuns pe tine sau intrebari despre viata.
Vezi tu, a inceput sa-mi fie frica. Viata nu mai e usoara cum o credeam odata. Nu-mi da nici raspunsurile favorabile pentru intrebarile mele copilaresti. Nu-mi da niciun indiciu spre calea cea buna si ma lasa doar pe mine sa descopar iesirea din acest labirint.
Ce sa fac acum? Cum as putea sa-i spun ce simt? Oare se gandeste la mine sau inca o are in gand pe fosta prietena? M-a visat vreodata? Prostii. Sunt intrebari zilnice, intrebari de la care nu astept un raspuns. Pur si simplu. Intrebari pe care le-am pus de atatea ori incat m-am plictisit de ele; intrebari care au inceput sa doara.
Oare o sa mai deschid ochii maine dimineata? Exista o „cealalta lume”? Ce as face daca as afla ca am o boala incurabila? Unde sa fie oare acel gram de speranta in intrebarile acestea? Nu multi au curajul sa le puna, pentru ca nu multi au curajul sa infrunte in mod direct adevarul.
Eu incep sa nu ma mai gandesc la astea; nu vreau sa traiesc de parca as sti ca nu am sa mor. O stiu prea bine si nu pot amana la nesfarsit asta.
Care sunt intrebarile vietii tale? Cate nu si-au gasit raspunsul?
O sa reusesc vreodata sa ma schimb? O sa ma placa vreodata? .. 😐
O sa gasesti raspunsul