Stau la geam și privesc afară; chipul meu pustiu și trist coboară-n stradă iar, plin de dor și dor și amintiri.
Văd din nou oameni de zăpadă și ninsori ce stau să cadă, arătând parcă a martori prezenți la un eveniment important. Cad pe gânduri. Mă gândesc că va veni iar noaptea și că-mi este teamă. Îmi e teamă să nu pierd acest tren al amintirilor. Pe peronul proaspăt nins vor veni oameni să creadă, să înțeleagă, cum toți renaștem din iubiri. Se vor urca în tren alături de mine. Vor vedea pe geam același peisaj pe care îl voi vedea și eu: iarnă.
Cum numesc eu iarna? Anotimpul viselor târzii. Ultima sută de metri în tot: ultima sută de metri dintr-un an, dintr-o relație, dintr-o noapte, dintr-o viață. E anotimpul în care suntem ocupați cu făcutul pârtiei, cu ultimele cumpărături pentru sărbători. E anotimpul care ne permite să visăm în grabă, și în același timp visele să fie mărețe.
E iarnă iar…și pe pământ, și-n cer, și-n suflet.
Auzi, nu te supăra că întreb, te-ai despărțit de curând sau ai suferit vreo „traumă” romantică în ultima perioadă? Că parte mai toate postările tale sunt legate de cineva sau, mă rog, din pricina cuiva.
parcă*
Nu. Pur și simplu așa sunt eu. Poate e din cauză că ascult problemele altora și mă încarc cu durerea lor pentru că pun mult suflet. Sau poate că asta am fost mereu dar m-am bucurat pe deasupra de nimicuri. Mereu m-am considerat o atitudine slabă, de unde și numele blogului. Când am început să scriu, treceam printr-o perioadă groaznică a vieții mele. Când am trecut de ea am vrut să șterg blogul. Dar mi-au spus mulți că am talent la scris, deși eu o făcusem doar ca să mă descarc, așa că am continuat cu el, probabil în aceeași tentă de trist.
Dar..o sa vina si primavara
Dar…eu nu vreau sa vina primavara. Mie imi place iarna
Iarna nu i ca vara;))
La naiba, asa e;))
Cum știi tu. Nașpa dacă ai trecut printr-o fază nasoală a vieții, dar dacă ai trecut de ea, leagă-te și de chestiile frumoase ale vieții.
Încerc să găsesc și partea plină a paharului.
Succes!
Mulțumesc!