Am trecut printre tufele de trandafiri și m-am înțepat într-un spin. Am lăsat o picătură de sânge pe o petală albă și am plecat cu lacrimi în ochi. M-am gândit că a fost o greșeală să întorc spatele trandafirilor și să plec. Așa că am tras aer în piept, m-am întors printre ei și am luat totul de la capăt.
Știam că acolo avea să înceapă o poveste, dar nu credeam niciun moment că va fi povestea mea, povestea noastră. În timp ce mergeam printre diferitele nuanțe de roșu ale trandafirilor, am simțit cu adevărat pentru prima oară. M-am oprit o secundă și mi-am simțit pulsul în vene, ticăitul inimii în urechi și simțeam cum pereții plămânilor mei se dilată când respir.
Respiram – în sfârșit – pentru cineva. Acum simțeam că trăiesc. Ce senzație plăcută!
De ce mă temusem oare prima oară? Era o picătură de sânge doar, o picătură care putea foarte bine să nu mă mai aducă înapoi în grădina aceasta frumoasă. Dar dragostea trebuie să treacă și prin spini ca să fie adevărată.
Povestea începe aici. Timpul trece, vara trece, dar frumusețea trandafirilor rămâne veșnică, exact ca în Frumoasa și Bestia. Zilnic trec printre trandafiri, îi mângâi recunoscătoare, pentru că ei m-au învățat ce e adevărata iubire.
