Zilele trec şi am senzaţia că timpul nu ţine cu mine. Se scurg clipele atât de uşor? Sau eu nu mai am răbdare?
Oftez cu voce tare, sau cel puţin aşa îmi pare. De câteva ore nu zic nimic; las conştiinţa să-mi vorbească. Singură. Şi vorbeşte mai mult decât mine. Mă contrazice. Mă ceartă. Îmi adresează răspunsuri ca eu să găsesc întrebările potrivite. Mârşav joc. Dar, mi-e dor şi ea ştie asta. Şi ea se topeşte de dor, şi vede cum fata asta e din ce în ce mai bosumflată. Offf, când trece timpu’ ăsta?
Iubitule…
pare atât de oficial…iubitule…dar e titlul cel mai bun pentru tine.
Mi-e atât de dor…
Simt cum uit unde vine pus punctul, deşi viaţa îmi spune exact unde să-l pun…doar că nu mai pot să văd locul perfect…aşa că las doar puncte de suspensie…
Vreau să treacă timpul, vreau să te întorci…vreau să ne aşezăm pe o bancă şi să îmi las capul pe umărul tău…vreau să mă ţii în braţe…vreau să mă săruţi, să te sărut…să ne ţinem de mână şi să nu mai stăm despărţiţi niciodată…
Vreau să te iubesc cum nimeni nu a mai făcut-o până acum…vreau să îndrăznesc mai mult, vreau să trăiesc fiecare secundă lângă tine…vreau să simt cum intervine adrenalina numai când te privesc, moment în care îmi las gândurile să o ia la goană pe tărâmuri interzise.
Uite, am găsit punctul. Deja e mai bine.
Mi-e dor.
Vreau timp pentru noi; vreau să ne uităm la acelaşi ceas şi să vedem aceeaşi oră mereu. Putem face asta? Putem să oprim timpul…pentru noi?
Iubitule, am atâtea să-ţi spun, dar vreau să le spun la timp.
Vreau să te descopăr. Vreau să te învăţ. Vreau să te ştiu. Vreau să îţi învăţ secretele.
Iubitule… vreau timp pentru noi.
<3
Din pacate…veti mai sta unul departe de celalalt.
Dar mereu vom fi impreuna, chiar daca ne vor desparti niste kilometri.