Când am luat hotărârea să-mi fac o nouă ştampilă, nu credeam că va însemna atât de mult pentru mine. Am mai avut două, pe care le-am folosit doar ca să îmi ştampilez cărţile, în loc de clasica semnătură de pe prima pagină. Apoi a apărut o nouă ştampilă de la Colop, o ştampilă care poate reprezenta ceva mai mult decât o pată de tuş lăsată pe o foaie.
Povestea ştampiluţei mele s-a născut acum câţiva ani buni. În Turcia. Cu o poză drăguţă în Istanbul, cu Moscheea Albastră pe fundal. Turcia a fost mereu a doua mea ţară, de ea mă leagă multe amintiri, şi-mi vine greu când mă apucă dorul să răsfoiesc albumele cu fotografii. Se întâmplă des să cad nostalgică şi să-mi amintesc de peisajele superbe din Istanbul şi să nu am nicio fotografie cu mine.
Acum mi-am personalizat printer-ul, şi am cu mine nu una, ci 2 ştampile cu 2 poze diferite.
Prima spune povestea croazierei de pe Bosfor. O seară frumoasă de iunie, un apus care luminează Hagia Sofia şi Moscheea Albastră într-un mod spectaculos. Această ştampilă o folosesc acum pentru a semna cărţile. Pe cărţi îmi rămâne o frumoasă pisică aşezată pe un teanc de cărţi.
A doua ştampiluţă are pe ea o imagine cu mine de când eram doar un ţânc de copil. Amintiri frumoase din grădina bunicilor mei. Eu, între flori, lângă un pitic de grădină mai înalt decât mine. Această ştampilă e mereu în geanta mea, oriunde aş merge.
Acum amintirile frumoase rămân păstrate într-un mod frumos şi unic. Nu mai trebuie să pun în portofel fotografii pe care să le am mereu cu mine. E de ajuns o ştampilă cu o singură imagine care îmi aduce în minte mai mult decât o vară, mai mult decât un an, ci chiar o viaţă întreagă.
Acest articol a fost scris pentru a treia probă din SuperBlog 2014.
Faina ideea sa ai mereu o stampila cu tine.