Mi se pare puțin nefiresc să scriu despre omul pe care îl iubesc.
De fapt, rectific. Mi se pare nefiresc să scriu public despre omul pe care îl iubesc, căci scrisul e unul dintre cele mai firești lucruri care mi s-au întâmplat. Scriu astăzi, pentru că alături de fapte, cuvintele se mulează perfect. Cred că dacă ar fi să definesc iubirea, aș face asta uitându-mă la bărbatul de lângă mine. Ce e iubirea? Iubirea e atunci când te trezești în mijlocul nopții și el e acolo, dormind ghemuit aproape lângă tine. Iubirea e atunci când preferați să vă hrăniți unul pe celălalt din aceeași farfurie. Iubirea înseamnă să-i spui din priviri că totul e bine când îi cunoaște pe ai tăi pentru prima oară. Iubirea e atunci când orice faci vrei să aibă urmări bune pentru voi doi, împreună. Iubirea înseamnă să închizi ochii, să tragi aer în piept de parcă ar fi pentru ultima oară și să nu-ți mai poți vedea viața alături de altcineva.
Ne-am iubit mult, în puținele luni trecute de un an ne-am iubit pe unde am apucat. Ne-am zâmbit, ne-am strâns în brațe, ne-am privit cu dragoste și în Piatra-Neamț și la malul mării, la Târgu Mureș, ori la Botoșani, București sau Iași. Ne-am iubit în paturi diferite sau printre alți oameni. Ne-am strâns mâinile prin parcuri ori prin Auchan la cumpărături și ni le-am încălzit unul în buzunarele celuilalt prin stațiile de tramvai, în frig.
Ne-am privit urât când nu ni s-au sincronizat gândurile, uneori nu ne-am vorbit, dar toate astea le-am făcut între noi, între două inimi care și-au schimbat ritmul una după alta.
Ne-am certat. Am cedat. Ne-am privit în ochi și ne-am revenit. În iubire nu-l abandonezi pe cel căzut. Îl ajuți să se ridice. Mai greu ori mai ușor. Depinde de “păcatul” pe care îl poartă pe umeri. Când nu am putut să te ridic, am venit și m-am așezat lângă tine. Ți-am privit chipul și te-am strâns în brațe, oftând, zâmbind, printre lacrimi. Dar am rămas alături de tine.
Să te iubesc pe tine a fost cel mai frumos lucru pe care am învățat să îl fac. Am învățat fiecare bucățică din tine, iar tu mi-ai invadat și mintea și sufletul, cu totul. Îți știu gesturile, încruntările și micile riduri care încep să îți apară în colțul ochilor. Îți cunosc mersul, vocea și cel mai frumos căprui îl găsesc în ochii tăi. Îți cunosc mângâierea și mirosul de parfum combinat cu mirosul de tutun lăsat pe pernă. Îl iubesc, chiar dacă nu e bine să fumezi, mai ales înainte de culcare.
Aleg să te iau cu bune și cu rele. Aleg să rămân în cele mai confuze și supărătoare momente. Aleg să îmi petrec fiecare clipă gândindu-mă la tine, la noi și fiind recunoscătoare. Aleg să îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare seară că te am. Aleg să te port în inimă, în gând și în suflet. În fiecare clipă. La fiecare mișcare. Cu fiecare respirație și bătaie de inimă în plus.
Aleg să te iubesc necondiționat până la sfârșitul zilelor mele.
Cu multă iubire, Denisa.
