Peste tot în lume întâlnim protestatari care se luptă pentru ca natura să fie protejată, atât de poluările fonice, cât şi de poluările chimice şi, bineînţeles, de noxele maşinilor şi a marilor fabrici şi uzine.
De-a lungul ultimilor ani s-au încercat tot felul de metode anti-poluare în rândul companiilor producătoare de maşini, s-au introdus filtre pe maşini şi, de asemenea, taxe auto numite timbre de mediu, care uşurează buzunarele conducătorilor auto.
Norocoşii scutiţi de plata acestor taxe sunt cei care conduc maşini electrice sau hybrid, vehicule făcute să salveze sau mai bine spus să reducă poluarea aerului. Multe ţări din Europa cu grad ridicat de poluare au adoptat maşinile hibrid şi electrice, pentru a reduce procentul poluării. În România însă, nefiind multe staţii de alimentare electrică, conceptul e-mobility este reprezentat mai mult de maşinile hybrid.
Totodată, dacă e să privim preferinţele românilor în ceea ce priveşte alegerea unei maşini, maşina electrică nu prea există nici pe lista de cumpărare, nici pe lista de vânzări auto. Încă nu am descoperit adevăratele standarde europene, pentru că în ţara noastră încă nu s-au interzis maşinile cu poluare ridicată, ci s-au mărit taxele şi amenzile pentru acestea. Dar în acest moment pe stradă găsim totuşi maşini Euro 5 sau hybrid.
Sunt multe brand-uri de mașini care au început să îmbrățișeze conceptul de e-mobility, iar Auto Schunn, la aniversarea celor 25 de ani în România, ne prezintă noul Mercedes Benz EQC, un vehicul care este pregătit să amplifice industria constructoare de mașini “eco”.
Despre Mercedes în mod special nu vă pot povesti multe, pentru că mașina pe care o conduc nu are sigla lor pe volan. În schimb, mașina noastră de familie este un minunat Viano, cu un design interior bine gândit, confortabil și care răpește privirile cu bordul împrumutat de la ML-uri și GL-uri. Mercedes Benz aduce atât confort și relaxare când conduci, cât și siguranța că vei ajunge întreg acasă.
E-mobility nu îți dă doar mașini care să aibă rata de poluare aproape de 0, ci oferă o gamă de mașini inteligente, atât electrice ca motorizare cât și electronice ca dotări. Cum ar spune tata, “mașinile astea moderne îți dau până și pauză de cafea, când cred că ai condus prea mult!”.
Visez la ziua în care mă voi urca într-o maşină care să lase mediul să respire, iar în timp ce stau la semafor, să admir faptul că toate firele de înaltă tensiune au dispărut, exact ca în unele state moderne ale Europei, ca de exemplu, în Luxemburg. Adoptăm şi noi electricitatea pe bază de lumină, spaţiile verzi la orice colţ de stradă şi salubritatea la ordinea zilei.
Visez cu ochii deschişi pentru că stau în Iaşi, unul dintre cele mai poluate oraşe ale României. Pe lângă metroul mult dorit şi alte mijloace de transport public moderne, mi-aş dori un trafic îngrijit, ordonat, fără claxoane şi nervi, fără maşini turate şi consum de 2% în timp ce stai cu maşina pe liber la semafor. Îmi doresc maşini silenţioase în trafic, care să nu facă altceva decât să conserve natura. Iar dacă sunt pieton, îmi doresc să stau la semafor la trecerea de pietoni şi când trag aer în piept să simt doar mirosul celei mai apropiate flori, celui mai apropiat copac înflorit, ori pur şi simplu miros de aer curat, ca atunci când aş pleca pe munte. Acum când stau la semafor, trag aer în piept şi nu numai că simt miros de carburant, ci în curând voi reuşi să îmi dau seama doar după mirosul din aer şi de la ce benzinărie a alimentat proprietarul maşina.
Viitorul maşinilor electrice nu înseamnă doar confort, lux, bani, modern. Înseamnă puterea de a trece de la 0 la 100 km/h în doar câteva secunde, fără să se simtă nicio bruscare a calculatorului maşinii în timp ce schimbă vitezele. Înseamnă să-ţi adoarmă copilul în câteva minute, ca într-un leagăn, în timp ce te plimbi liniştit prin oraş. Înseamnă dorinţa de a vrea mereu să găseşti un drum pe care să vrei să conduci.
Vrem maşini electrice, dar nu avem străzi pe care să le conducem. Maşinile electrice vin deja cu câţiva zeci de kilometri în plus la bord faţă de maşinile cu motorizare normală, astfel încât ne trebuie străzi bune unde să le putem conduce şi, de pe care, să ne întoarcem întregi acasă. Când avem infrastructură aproape cu 0, încotro să ne uităm după maşinile electrice?
Îmi doresc un viitor în care poliţişti pe motociclete să patruleze pe străzi ca în filmele americane şi să facă legea; cu corectitudine, nu cu forţa. Îmi doresc ca oamenii să nu se mai urce la volan băuţi, pregătiţi parcă să smulgă vieţile oamenilor; şi mi-ar plăcea, ca maşinile din viitor să poată simţi dacă şoferul s-a urcat băut la volan şi să nu pornească. Îmi doresc ca maşinile astea inteligente care vin din urmă să-mi aducă siguranţa atât mie, cât şi celorlalţi participanţi la trafic, fie ei pietoni ori şoferi închişi în gândurile lor.
Dragă e-mobility concept- tu cum vrei să devii când vei fi mai mare?
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul doi din cadrul competiţiei Spring SuperBlog.
