Niciodata.
De ce? Poate pentru ca nimeni, dar nimeni nu va putea vreodata sa ma cunoasca. Nu va avea destula rabdare cu mine. Toti sunteti la fel. Toti mergeti pe acelasi tipar. Toate suntem la fel. Toate spunem aceleasi minciuni intelese doar de noi, niciodata de ei:
1) Nu sunt geloasa.
2) Sunt bine!
3) Gata! S-a terminat totul intre noi!
4) De azi nu ma mai gandesc la el.
Si lista poate continua.
De ce fac fetele asta? Pentru ca vor atentie. Pentru ca s-au saturat sa placa tipii buni, dar prostuti, care nu au curajul sa faca primul pas.
**
Sa nu te-ncrezi in mine! Nu stiu daca ai sau nu destula incredere in mine. Nici nu cred ca vreau sa gasesc raspunsul. Vreau doar sa stii atunci cand mint, vreau ca in acele momente sa-mi zambesti si sa intri in joc.
Stiu ca probabil nu iti convine asta. Nii mie nu mi-ar conveni. Dar sunt una dintre ele si imi cunosc drepturile. Tu esti unul dintre ei si le cunosti pe ale tale.
Nu e greu. Cateodata nici eu nu ma cred. Pentru ca nu am destul curaj sa o fac. Dar puteti reusi. Minciuna e acum un lucru din capul listei de lucruri rele, evident de la coada; capul listei de la coada.
Acum poti face ce vrei: sa risti totusi sau doar sa citesti asta superficial si sa treci peste. Si sa nu te-ncrezi in mine!
Ar trebui tu, în primul rând să ai multă încredere în tine, oamenii aleg singuri dacă au sau nu în tine:)
Incerc sa am incredere in mine. Nu prea imi iese cateodata. Cateodata am prea multa. Si incerc sa gasesc un echilibru.