Blog

Visez. Traiesc. Plang. Iubesc.

Viata mea se bazeaza pe vise, in proportii ridicate. Asa simt eu ca e mai bine pentru mine: sa stau intr-o lume a mea, din care sa nu vreau niciodata sa ma trezesc. Intr-o lume ca aceasta pot avea tot ce imi doresc: de la familia perfecta, pana la prietenii minunati. De la un simplu suras, la adevatara afectiune…

Nu pot sa spun ca in viata mea nu am parte de asa ceva. Dar nu-mi ajunge. Nu sunt egoista, sau mai bine spus nu din toate punctele de vedere, dar pur si simplu vreau mai mult. Imi doresc mai mult; pentru ca e loc de mai mult.
Traiesc. Nu sunt una din acele persoane care au un zambet fals intiparit pe fata, care dupa ce ai stat de vorba cu ea 5 minute, vrea sa dispara cat mai repede si sa se retraga undeva sub o patura, departe. Imi traiesc viata cat de bine pot, fara sa irosesc macar o secunda din ea. Asa ar fi corect, nu?
Plang. Aproape in fiecare zi. Groaznic. Poate unii cred ca sunt in vreo depresie sau ceva. Nu…Asta e modul meu de a-mi exprima sentimentele, trairile. Plang daca sunt fericita; vars cate o lacrima de tristete, una de dragoste, una de nervi. Plang pentru ca e un mod de a ma exprima inafara de cuvinte.
Iubesc. Pentru ca pot si pentru ca ar fi necesar. Macar o data-n viata. Nu inteleg cum oamenii -nu toti- pot fi singuri. Bine, si eu stau singura cateodata, dar am nevoie de o persoana aparte, speciala, care sa fie mereu langa mine. O persoana care sa imi cunoasca toate secretele si care sa ma inteleaga si sa ma sprijine de cate ori am nevoie.
Pana la urma…Viata e o poveste. Imi plac povestile. Sunt frumoase de citit. Si de ascultat. Totusi, sunt un simplu copil. Un simplu copil dependent de povesti cu final fericit…

Denisa

Autoare. Vindecătoare prin cuvinte. Om

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *