Desi sunt o persoana destul de calma si inofensiva. Caut dragostea adevarata, desi toata lumea in jur imi spune sa nu ma grabesc. Potoliti-va! Ce aveti voi cu viata mea?
Eu vad. Vad tot ce se intampla in jurul meu, chiar daca tu de exemplu nu vrei sa-ti vad si defectele. Si ce? Si eu am defecte. Toti avem. Nu suntem perfecti, remember? Si in plus vad tot ce vreau eu, deci as putea pur si simplu sa inchid ochii cateodata, sa-mi pun castile in urechi si sa ascult muzica. Dar de ce sa fac chestia asta? De ce sa vreau sa fac chestia asta? Doar pentru ca tu nu vrei sa vad anumite lucruri? Prietene, populezi planeta degeaba.
Eu nu uit. N-o sa uit niciodata cum voi, prietenii, m-ati aruncat ca pe un gunoi. Asta faceti in majoritatea cazurilor. Si am observat, nu doar in cazul meu, ca prietenii iti sunt prieteni pana in momentul in care nu-i mai ajuti. Ca sa intelegeti la ce ma refer, va dau un exemplu. Sa presupunem ca eu ii cer lui X, care e prieten cu Y sa afle de la Y ce parere are despre mine. Dar si X ma roaga sa aflu de la Y ce parere are prietenul lui Z despre X. Si daca eu aflu ceva, suntem prieteni la catarama. Daca nu incepem sa ne intoarcem spatele. Dragut, nu?:)
Eu nu iert. De ce dracu’ as face asta? Ca sa fiu prostita iar si iar? Sa ajung o frustata din cauza celor din jurul meu? Pot sa-mi traiesc visul si fara sa iert. Daca as ierta la nesfarsit, ar insemna ca imi iert un prieten care ulterior mi-a devenit dusman, si el o sa-mi faca aceleasi lucruri pana cand nu o sa-l mai iert. Frumos, nu-i asa? Prietenii, viata mai bine spus, sau aceste lucruri impreuna, sunt ca o poveste. Una de care suntem dependenti. Frate, eu ma pot integra in societate si fara sa-mi dai tu sfaturi. Nu sunt dependenta de voi, cum nici nu depind de voi. Doar ca voi sunteti dependenti chiar si de persoana voastra.
Crezi ca daca mami si tati nu au bani, tu nu o sa fii primit in grupul nu stiu care? La ce-ti trebuie? Ca sa fii „cool”? Nasol de viata ta. Ca depinzi asa de ceva…
E simplu: eu vad. Eu nu uit. Eu nu iert…
Cine te-a enervat în halul ăsta?
Nu pot spune ca m-a enervat cineva. Doar ca s-au acumulat mai multe chestii, mi s-a mai diminuat ceata asupra unor lucruri…Si chestia asta m-a facut sa izbucnesc. Si decat sa dau cu pumnul intr-un perete, am preferat sa scriu totul.
Da, scrisul e cea mai ușor mod de a scăpa de violență.
Asa e. Dar la fel de bine as putea sa ma deschid unei persoane. Si acesta ar fi un mod bun,nu? Poate as si plange si acea persoana m-ar ajuta sa trec peste.