Nu vreau sa citesti din plictiseala postarea aceasta. Nici ca un simplu cititor al blog-ului meu. Te rog din suflet sa citesti ca si cum tu ai fi in locul meu, ai termina de scris, si ai vrea sa vezi ce ti-a nascocit mintea. Daca tu consideri ca nu poti face chestia asta, te rog sa apesi „X”-ul din dreapta sus si sa uiti complet de „Atitudine Slaba”.
Vreau sa te fac sa ma intelegi. Daca ai fost alaturi de mine de la inceput, ai inceput sa ma cunosti. Te-ai obisnuit cu postarile mele, cu felul meu de a fi. Am incercat pe perioada acestor aproape 6 luni de zile de cand suntem impreuna sa nu jignesc pe nimeni; sa nu fiu cu figuri de stil ca alti bloggeri. Am incercat sa fiu cat mai sincera cu putinta, chiar daca am si postari doar din imaginatia mea. Dar ati vazut foarte bine ca am scris si 100 de randuri, dar si 10. Pentru ca eu am considerat ca si prin acele 10 randuri se va intelege mesajul pe care incerc sa il transmit, si cine va avea de inteles ceva din el va intelege. De asemenea, ati vazut ca au fost zile in care nu am scris deloc si zile in care am scris si de 3-4 ori. Pentru ca asa am simtit nevoia.
Nu doar scriu. Si citesc. Ma inspir din alte blog-uri. Nu e o competitie aici, desi poate multi o considera una. Eu cel putin chiar pun mult suflet in blog. Si sper sa-mi intelegi munca si sa o si apreciezi. Daca intri doar si citesti, nu ma ajuti cu nimic. Dar daca stai si te gandesti daca am sau nu dreptate, daca esti sau nu de aceasi parere cu mine, atunci lucrurile se schimba…
.jpg)
