…si eu stateam si priveam la geam. Asteptam sa treaca furtuna. De obicei dupa furtuna iese soarele nu? Soarele sau curcubeul. Eu asta asteptam: o raza de soare in viata mea, o mica scanteie de iubire. De ura si falsitati avusesem parte destula vreme.
Ploua tare si nu puteam sa vad prea multe pe afara. Era intuneric si cateodata cerul era luminat de un fulger. Atunci parca iti simteam prezenta.
Simteam nevoia sa te strang in brate; sa imi ascund fata la baza gatului tau, sa oftez si sa pot sa-ti spun „In sfarsit esti aici!”. Aveam nevoie de toate astea. Pentru totdeauna…<3
