Nu stiu daca e cel mai potrivit titlul. Cred ca mai corect de atat suna: Rupta de si din realitate. De ce? Pentru ca pur si simplu de cateva zile sunt sau ma simt total paralela cu lumea. Viata mea e intr-o continua schimbare. Nu ma intreba de ce. Si eu caut inca un raspuns. Dar o simt ca se schimba; simt ca eu ma schimb. Nu pot spune ca in rau-nimeni nu mi-a dat vreo palma peste ceafa pana acum- dar nici spre bine nu o duc.
Acum ploua. Nu doar afara si si in sufletul meu. Ma simt plina de o incarcare emotionala care ma trage in jos. Si tot ce imi doresc e sa treaca.
Imi caut prieteni. Am nevoie de una sau doua persoane cu care sa pot vorbi si in miez de noapte, si la rasaritul soarelui despre absolut orice. De prieteni falsi m-am saturat, exact cum pateste un copil cand isi doreste bomboane si mananca pana i se face rau. Cam asa sunt si eu: am experimentat si atat. Nu vreau nimic mai mult decat prieteni. Si mai e ceva; poti sa-l numesti criteriu de alegere al prietenilor: imi doresc prieteni care sa vorbeasca mult cu mine, exact ca-n prima zi. Sa fie mereu acolo cand am nevoie de ajutor. Si sa ma ajute de cate ori am nevoie, nu de fiecare data cand le fac un serviciu.
Poate doar eu vad lucrurile asa. Poate ca deja o iau pe „o realitate proprie” si nu pe „realitatea normala”.
Atunci gasiti-mi un sprijin. Ajutati-ma sa revin acolo unde e nevoie de mine. Ghidati-ma.
Sunt un simplu om. Am nevoie de voi.