
Poate ca asa mi-e scris. Si uite ca iar dam de discutia despre destin. Poate ca merit sa stau asa, fara zambet pe chip, fara niciun suras vag in coltul gurii.
Vreau inapoi persoanele de incredere care imi faceau ziua mai frumoasa. Vreau sa primesc imbratisari de la persoana de care sunt indragostita, sa ma las purtata de visare in acele cateva secunde, sa oftez ca se scurg prea repede si totusi sa zambesc.
Doar de o persoana e nevoie sa-mi faca ziua mai frumoasa, doar uitandu-se la mine.
Si de aceea eu vreau sa zambesc: sa pot raspunde natural la privirea lui, fara sa ma chinui sa-mi fac zambetul fals sa fie unul minunat.
Vreau sa zambesc ca ieri.