Imi aduc aminte de multe lucruri. Ultimele amintiri legate de oameni dragi mie ma bantuie si acum. Sunt doar eu pe o plaja pustie, avand sufletul mai pustiit ca Marea Moarta.
Ma intorc in trecut prin aceste amintiri, prin mesagerii inimii mele, prin simplele valuri ce se sparg la mal. Imi aduc aminte de noi, de mine, de viata. Imi apar in minte zambete si lacrimi, tipete si pahare sparte la nervi.
Ma intorc in prezent, infrigurata de vantul domol al rasaritului incarcat de mirosul sarat al marii. Inchid ochii crezand ca e un vis si ma trezesc tot pe plaja. Zambesc usor si iau in mana o scoica; o arunc in apa si ma linistesc cand vad cum mica scoica reuseste sa despice rasaritul sau macar reflexia stelei focului in mare.
Dau sa plec. Ma ridic usor, ma scutur de nisip si realizez intr-un tarziu sentimentul de deja vu ce imi inunda sufletul. M-am intors in viitor.
