Ce e mai frumos decat sa vezi doi indragostiti plimbandu-se prin ploaie, tinandu-se de mana si sarutandu-se tandru pe buzele pline de picaturi cristaline ce cad din cer?
Am avut 10 minute de ploaie la dispozitie. 10 minute in care sa ma las mangaiata de micile picaturi ce imi alintau pielea. 10 minute in care sa revelez. 10 minute in care mi-am amintit de copilarie, de cum saream prin baltile mari, facandu-ma una cu balta pe haine.
Sa ma intorc putin la revelatie. M-am visat intr-un moment tandru, cu el, in ploaie. Un moment in care sa ma tina de mana, sub umbrela si, aplecandu-se, sa-mi sopteasca la ureche „Ai incredere in mine” si lasand umbrela jos, sa ne lasam invaluiti de ploaia minunata.
Am visat cum, dupa ce stateam lipiti unul de celalalt sincronizandu-ne bataile jucause ale inimii, am inceput sa ne plimbam de-a lungul strazii, tinandu-ne de mana.
Am visat cum, dupa scurgerea timpului scurt ne-am despartit in aceeasi ploaie calda de vara, fiind deja uzi, el sarutandu-ma cald si discret pe frunte.
