Blog

Nothing.

Nu mai vreau nimic. Nu mai tind sa imi doresc ceva ce aveam candva pentru ca vad ca nu mai are rost.
Acum sunt un simplu om cu un blog ambulant, fara prieteni, fara inima, fara sperante. Sunt o anonima printre multe identitati, eu incercand sa ma descotorosesc de a mea.
Scopul meu era altul, pana sa mi se faca dor de tine. Din nou. Dar relatia noastra oricat de precipitata era inainte s-a racit din ce in ce mai tare, si a ajuns si ea un nimic.
Nu vreau sa par egoista, acum nu mai are rost, dar te vreau inapoi. Da-mi clipele frumoase petrecute impreuna, ursuletii pufosi ce erau doar pentru mine si rasetele de pe fata mea. Da-mi din nou viata. Lasa-ma sa renasc pein tine ca sa nu ma ofilesc secata de lacrimi de dor.
Nu mai am nimic. Am pierdut totul, pana si pe mine din nou, pana si ultimul gram de speranta.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

6 comentarii

  1. Frumos blog. Frumoase cuvinte pentru sentimente urâte. Mă ating cuvintele astea, să ştii. Eu n-aş putea, totuşi, să-mi pun sufletul pe hârtie într-un mod atât de simplu şi armonios. Simply heart-wrenching.

  2. Îți mulțumesc. Se pare că în viața mea sunt mai multe sentimente urâte și mai multe capcane întinse la fiecare pas. Măcar prin acest blog mă mai pot elibera. Dacă nu l-aș fi avut, cred că deja eram cu antidepresivele lângă pat.

  3. Dureros să pierzi speranţa, am trecut prin asta.
    M-a atins postarea ta într-un punct sensibil..nu am suferit, probabil, din aceleaşi motive dar cunosc suferinţa în cel mai profund mod al ei, brut, neprelucrat de imagini fugitive.

    Te-am descoperit azi şi mă bucur, ai un blog frumos şi cu siguranţă voi reveni.

    Te pup şi te las cu o invitaţie pe la mine dacă vrei, bineînţeles. Cred că avem stiluri asemănătoare.

    Rebeca.C

  4. Îți mulțumesc, Rebeca, pentru aceste cuvinte frumoase. Te mai aștept. Și cu mare drag accept invitația.:)

  5. Aici te înţeleg. Şi eu am aceeaşi senzaţie, şi mă eliberez tot prin scris.

  6. Mă bucur că mă înțelegi. Am văzut că ești din Piatra. Unde înveți?:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.