Nu doream sa arunc nicio privire in spate. M-am relaxat in 2 saptamani, dar nu de tot. Simt presiune asupra mea si inca habar n-am ce caut aici. Vreau sa ma opresc din orice, sa opresc timpul si sa ma uit doar inainte, doar intr-un punct fix, fara a-mi schimba parerile, visele, dorintele. Am vrut sa ma opresc din scris, pentru ca simt ca nu mai am rabdarea necesara, si totusi mana inca scrie.
Se pare ca nu pot sa rup totul atat de usor. Am pus prea mult suflet, prea multa durere, prea multe lacrimi si prea putine zambete aici, in scrieri.
M-am trezit izbita de purul adevar. Nu pot pleca de aici, cat timp am fost in aceasta familie numita Blogspot. Nu pot pleca dintre voi, atata vreme cat m-ati bucurat si sustinut.
Sunt eu, Denisa, o simpla atitudine slaba trezita la viata.
Bun venit >:D< si eu te-am asteptat
Ma bucur ca am fost asteptata:).