Ce faceai cand erai mic? Nu prea stiu sa spun eu. Dar iti pot povesti pe scurt ce faceam eu. Toata lumea imi spunea ca am pe cineva langa mine, pe cineva pe care nu-l pot vedea sau simti. Asa a fost. Toata lumea ma indruma sa vorbesc cu ingerul meu pazitor pentru ca el e acolo si ma asculta mereu. Eram copil, asta faceam. Am crescut, desi unii inca ma mai considera un copil. Dar aseara, inainte de culcare, am inceout sa plang. Din nou. Si nu am facut nimic, am lasat lacrimile sa cada linistite pe oraji.
De ce? De ce ma lasi sa sufar? Stiu ca omul are 9 vieti. Am citit asta cand am citit despre reincarnari. Sa fie asta a 9-a viata a mea? Sa-mi trag acum toate pacatele din vietile mele anterioare? Daca mantuirea e atat de dureroasa, nu o vreau. Nu vreau sa ajung intr-un loc mai bun ca acesta prin atatea sacrificii.
De ce nu faci nimic? De ce ma lasi doar sa te simt, sa stiu ca esti langa mine, si sa ma lasi sa iau tot cele mai proaste decizii? De ce nu pot fi fericita fara sa sufar macar un pic? De ce nu pot gasi raspunsuri la toate intrebarile ascunse pe care le pun?
M-am saturat de lacrimi? Ma auzi?!? Vreau sa ma salvezi. Nu mai pot sa fac asta singura. Am ajuns la capatul puterilor si sunt sfarsita. Sufletul mi-e sfasiat in mii de bucati, iar inima, ei bine, aproape nu mai are puterea sa bata.
Te rog ajuta-ma, daca esti acolo. Da-mi doar un semn. Ajuta-ma sa-mi recapat puterile, ajuta-ma sa pot sa zbor din nou. Nu-mi taia aripile. Esti al meu si te rog doar atat: arata-mi pe ce drum sa o iau. Aprinde-mi o lumina. Ajuta-ma sa nu ma ratacesc.
Am adormit plangand. Dar ce e ciudat e ca l-am simtit acolo langa mine. Plangand la unison cu mine.
Cand m-am trezit mi-am dat seama ca vremea ingerului meu a venit. Mi-am dat seama ca o sa-mi fac curaj si o sa duc la bun sfarsit ce mi-am propus. Am zambit stramb si i-am multumit ca a fost cu mine toata noaptea si ca a avut grija de mine.
A fost acolo, pentru ca aveam nevoie de el…
