Sacrificii peste sacrificii, lacrimi peste lacrimi, toate la un loc.
Uneori stau si ma gandesc la trecut si ma intreb daca a meritat vreodata. Toti oamenii pe care i-am intalnit, toti „aceia” care au avut sufletul meu la picioarele lor, mi-au zambit, ca mai apoi sa-mi franga inima. Nu e usor, dar nimic nu e imposibil. Imi amintesc acele momente in care am vrut sa renunt, dar nu am facut-o. Si daca asta m-a facut fericita, doar incercarea de a nu ma lasa infranta, cred ca se merita. Dar nu e asa. Mi-am dat seama atunci cat de greu mi-a fost sa fiu indiferenta, sa incerc sa trec peste tot, mai ales peste tine. Si nu a mers.
In fiecare zi am murit, in speranta ca a doua zi as gasi raspunsul asteptat de inima mea. Dar nu a fost asa.
Te-am asteptat zi de zi, zambindu-ti timid, dar nici asa n-a fost sa fie.
Un moment petrecut in Paradis, nu merita ca si consecinta o viata in Iad.
Geniala fraza de final! Pacat ca este adevarata… si pacat de tine, ca te-ai pus la dispozitia unor astfel de oameni…
Iti multumesc… Nu poti trece prin viata fara sa gresesti, nu?
Chiar nu ai cum. Nimeni nu se naste invatat…
Si totusi.. Foarte putini se chinuie sa invete pe parcurs sa nu mai dea gresi.
Poate lor nu li se pare gresit…
Nu poti schimba viziunile oamenilor..
Poti, dar numai daca ei iti permit 🙂
Sa nu iti para rau pentru trecut. Lucrurile alea te vor ajuta in viitor si te vor face mai tare. Va veni ziua cand le-o vei intoarce celor care te-au dezamagit..si vei vedea ce frumoasa va fi „razbunarea„