1 Decembrie… Asa si? Avem si noi o zi si ne prefacem ca nu uitam de ea. Hai, recunoaste acum. Uita-te in urma si gandeste-te ca ti-ai amintit de ziua asta doar cand vedeam parada la televizor sau multe steaguri prin oras; sau ca in cazul meu, ziua in care luminitele pentru sarbatori se aprind.
Nu vreau sa par nesuferita, dar mi-e greata. Pentru mine nu exista 1 Decembrie, fiindca nu am cu ce sa ma mandresc. Sa spun ca sunt roman ca sa ce? Sa mi se aminteasca de 3 nume importante,cica, de Dracula si de tigani? Nu am nimic cu ei; chiar ii compatimesc. Stii cum se spune: Vreau o tara ca afara. Eu vreau o alta planeta. Si vreau sa fiu singura.
Eu nu vars lacrimi de ziua asta doar pentru ca sunt roman. Nu prea sunt mandra de tara mea. Nici nu prea am de ce sa fiu. Dar pentru mine 1 Decembrie are alta simbolistica.
Pentru mine inseamna frig, ceea ce imi place foarte mult. Inseamna ninsoare si cadouri. Dar in acelasi timp inseamna pustiu in suflet, lacrimi in ochi si singuratate. Ca in fiecare an.
Pentru mine 1 Decembrie e altfel. Reprezinta ziua in care speranta intra in hibernare pentru 3 luni. Inseamna zapada si Mos Craciun care nu exista. Inseamna vise implinite pentru copii.
Eu nu spun „La multi ani!” de 1 Decembrie.
Nici eu nu spun "la multi ani" de 1 decembrie si toata lumea imi spune sa plec daca nu imi place in Romania.
Aici nu e vorba de placut. E vorba de simtit. Imi place Romania, dar nu simt nimic pentru ea.
"Nu imi e rusine ca sunt roman, imi e rusine ca altii sunt romani"
Da, ai dreptate.