22.01.2013
Atitudine Slaba. Ce naiba o fi fost in capul ei cand si-a numit blogul asa? De ce oare se considera o atitudine slaba?
Sunt intrebari zilnice pe care mi le adreseaza oamenii care dau cu ochii de blogul meu. Si uite ca scriu despre asta in tine, caietul ce poarta drept povara secretele mele, ofurile si durerile mele.
De ce slaba? Oare nu asa sunt de fapt? Oare nu am increderea aceea in mine, increderea necesara supravietuirii, increderea care sa-mi confere siguranta? Nu. Nu exista. Candva a fost, dar oamenii au avut grija sa ma desparta de speranta. Si uite-ma aici, scriind…
Draga jurnalule, m-am indragostit si mi-e al naibii de dor de el. Sufletul ma forteaza sa-i strang mana, sa-i simt degetele calde pe gat si buzele ferme peste buzele mele… Si timpul…da, timpul ne preseaza si ne fugareste din urma, parca alungandu-ne de un pericol.
Nu mai stiu ce sa cred, ce sa inteleg…Ma pierd; si atunci ma uit in ochii tai caprui si vad flacara ce s-a aprins in ei cand m-ai luat de mana prima oara.
Of…de-ai putea citi randurile astea sa stii cat de mult insemni pentru mine….
Nu vreau sa te las; nici nu mi-am propus asta. Si sper ca nici tu. Dragule, iubirea neconditionata pe care ti-o port este cheia mea spre speranta. Impreuna sfidam legile fizicii, legaturile chimice, totul.
Impreuna suntem unul si acelasi.
Draga jurnalule, mi-e dor de ingerul meu pazitor. M-a parasit acum ceva timp pentru ca nu mai aveam putere sa cred in el. De l-as vedea acum, mi-ar fi rusine sa-l privesc drept in ochi, sa-i vad frumusetea orbitoare emanata de aripile albe, si privirea mereu ingrijorata.
Mi-e dor de trecut cum nu mi-a fost niciodata. Mi-e dor de amintirile frumoase alaturi de el, de mesajele trimise dupa miezul noptii si de privirile lungi aruncate in fuga pe la scoala.
Draga jurnalule…
Renegata
Nu te mai gandi asa frumos la el, ca nu o sa-ti mai treaca dorul 🙂 Daca te-ai despartit de un baiat, a existat o cauza. Mai bine te concentrezi sa intelegi cum s-a ajuns aici si sigur vei descoperi si momentele mai intunecate ale relatiei. Gandeste-te daca ai fi putut trai cu ele…
Aici e problema. Nu m-am despărțit… Mi-e frică de despărțire…
..Nu stiu ce sa spun..doar ca imi doresc tot binele pentru tine , si pentru persoanele care merita . Daca el ar citii asta oare ce-ar spune ?
Eu una , desi nu-l cunosc cred ca n-ar vrea sa te piarda .. poate ca uneori e bine sa luam lucrurile asa cum sunt puse in fata noastra..
Momentan suntem într-o relație de aproape o lună… Încă o ținem ascunsă pentru că oamenii sunt învățați să fure fericirea celorlalți.