N-am timp de-mbrățișare,
N-am timp de mine și de noi…
Și știi, cândva aveam de toate
Și timpul se oprea doar pentru noi.
Cândva aveam eu timp de tine;
Cândva timp să visez aveam
Dar visul s-a pierdut cu tine,
Căci timp de visare nu mai era.
Atunci cu ochii tu mă priveai
Și timpul tău mi-l dăruiai;
Contam doar eu în timpul tău-
Eram tot Universul tău.
Din când în când privești plecat
Un orologiu trist și singur.
Din an în an tot ține ritmul
A inimilor timp pierdut.
N-am timp acum; dar poate mâine
Când ochii mei de tine-or da
Am să-ți șoptesc ușor și sigur
Că timpul meu te renega.
🙁 imi vine sa plang
De ce, draga mea?:*
Poezia este exceptional de frumoasa..cu toate astea , sentimentele cu care ai scris-o cred ca-s dureroase..
Îți mulțumesc… Asta cam așa e…