Stii, mereu mi-a placut sa vad ca ninge cu fulgi mari. Acestia au starnit mereu in mine un sentiment de incredere si stabilitate. Ma relaxeaza sa privesc pe geam, cu cea mai mare cana de ceai fierbinte in mana, si sa vad cum pe masini, pe copaci, pe pervaz cad parca boabe de orez.
Sa ma rezum doar la tine? Fulgii mari imi provoaca fluturii din stomac. E o prostie, stiu, dar parca sunt intr-o legatura stransa. Atunci imi amintesc iar de tine…si oftez. A trecut atata timp de cand nu m-ai strans in brate, de cand nu m-ai mai sarutat…de-ai sti cat de dor imi e de tine.
M-ai intrebat ce m-a atras la tine, de ce, mi-ai pus toate intrebarile posibile. Si ce daca? As accepta orice venind din partea ta, doar ca sa iti aud vocea minunata. Iar ochii tai…as putea sa ii gasesc si in coltul cel mai intunecat al Iadului, al Iadului meu.
Te iubesc si vreau sa iti demonstrez asta in fiecare secunda. Vreau sa simti asta chiar si atunci cand nu sunt cu tine.
Atatea amintiri…si fulgii inca nu s-au oprit din cadere. La fel de mari, acelasi drum, din nori pana pe pamant…
Dragule, eu te iubesc. Nu ma intreba niciodata de ce. Multumeste-mi doar ca o fac.
