Am deschis un mic carnetel si m-am uitat la foaia alba ce zacea pe birou. Am luat un creion in mana si m-am oprit. Ce naiba faceam? Ce aveam de gand sa scriu? Eram ingandurata. Si inca sunt, totusi. Nu am niciun semn de la tine si as vrea sa nu mai am golul asta cumplit in stomac. Pana la urma imi acopar fata cu palmele si ma gandesc intens. Parca…parca imi explodeaza capul. Sau parca nu. Sunt bulversata si nu stiu ce-i cu mine. Oftez si iau carnetelul in mana. Ma gandesc sa ma eliberez de gandurile astea intortocheate si incep sa le scriu.
Dragule, unde naiba esti? Mi-e dor de tine si parca…parca n-am vorbit de o viata. Vreau sa-ti aud vocea. Nu… Vreau sa stau ghemuita in bratele tale. Nu… De fapt, ce naiba vreau? Vreau doar sa fiu cu tine! Vreau doar sa nu incerce nimeni sa intre intre noi pentru ca nu va avea loc.
Vreau sa simt dragostea, vreau sa prinda viata intre noi doi. Da, cred ca asta e ceea ce vreau cu adevarat. Dar sa existe oare dragostea adevarata pentru noi? Sa nu fie oare niciun obstacol? Nici macar orgoliul meu sau al tau? Sa fie oare dragostea aceea lunga din povesti, pana ce moartea ne va desparti? Off…Nu vreau sa ne desparta moartea. De fapt, cine stie, poate nici nu va domni relatia noastra. NU! Nu trebuie sa fiu pesimista. Au trecut vremurile alea. Dar vezi tu, traiesc cu o frica. Dragule, vreau sa nu-mi mai fie frica. Vreau sa ma las inundata de iubirea ta, vreau sa simt cum vibreaza increderea in mine. Vreau sa ma saruti dulce in fiecare dimineata, si pe buzele mele sa gasesti vesnicul gust de cafea. Vreau cand deschizi ochii sa ma vezi zambind si vreau sa stiu ca si tu zambesti si cu sufletul.
Vreau sa fiu cu tine si, la naiba cu dorul, vreau sa nu mai vina niciodata. Vreau sa fiu zi de zi aproape de tine, si sa stiu ca niciodata nu ma voi satura de prezenta ta, de ochii tai, de parfumul tau…
Dragule, vreau sa tresar de fiecare data cand ma iei in brate. Vreau sa aud vocea ta suava cum imi sopteste la ureche un „Te iubesc” lung, urmat de saruturi tandre.
Vreau sa stiu ca putem fi unul singur, ca putem forma o singura persoana.
Vreau sa stiu ca putem sa uitam in fiecare secunda ca suntem inconjurati de oameni care se holbeaza la fericirea noastra, si ca ramanem doar noi doi, singuri pe lume.
Vreau sa stii ca te iubesc.
Vreau sa…vreau sa…nu mai stiu ce vreau. Cred ca vreau sa fie un secret pentru noi, dar pentru ceilalti o taina abia impartasita. Vreau sa ne luam prin surprindere cu orice privire, antingere, sarut…
Am inchis ochii si m-am vazut langa tine. Eram fericita. Da…chiar eram…
Am zambit inchizand carnetelul cu micul meu secret. Secretul nostru.