Terminasem spectacolul din Moscova. Ca de obicei primisem multe flori si aplauze. Eram terminata, asa ca am hotarat sa merg in camera mea de la hotel si sa ma intind. De obicei dupa spectacole stateam impreuna toti; nu si acum. Pentru noi toti, Moscova era un oras cenusiu; nu si pentru Anioşka. Aici ii era familia.
In seara aceasta nu doar eu, ci toti alegeam sa ne retragem in camerele noastre. Dupa ce am facut un dus m-am apucat de citit o carte. Nu vroiam sa adorm inca. Nici nu m-am apucat bine si am auzit o voce de dupa usa:
-Draga mea, dormi? Era Anioşka cu vocea ei cristalina. M-am ridicat din pat, i-am deschis usa si am invitat-o inauntru. Uite, a continuat ea, vreau sa-ti spun o poveste. Te rog sa nu ma intrerupi.
Am privit-o mirata si am dat din cap. Nu stiam la ce se refera. S-a asezat pe marginea patului langa mine si a inceput povestea.

A inceput sa planga si sa tremure. Fara sa-mi dau seama am intins o mana spre ea si i-am sters lacrimile. Ea a ridicat ochii spre mine si a vazut ca plang si eu. Acum imi era mila de ea si o compatimea, desi era o femeie puternica.
– Nu plange pentru mine, iubito. Nu am terminat povestea. O sa vezi ca plangi degeaba acum. O sa vezi ca viata mea a devenit intr-un final frumoasa. Dar sunt prea obosita sa continui acum. Ne vedem dimineata.
M-a pupat pe frunte si a plecat. Am ramas intinsa pe pat, gandindu-ma cu ce gresise oare ca sa merite soarta asta. Nu ma mai gandeam la mine acum, absolut deloc. Ma gandeam doar la ea.
Si adancita in ganduri am adormit.
Mai vreauuu continuarea :o3
Vine in curand si continuarea