– Ce faci pe strada in miez de noapte?
– Nu pot sa dorm. Ma gandesc doar la el.
– Plangi?
– Nu. Am promis ca nu mai plang pentru el.
– Atunci ce e cu lacrimile astea pe obrajii tai?
– Ti-am spus ca nu plang! Mi-e frig. Imi curg ochii.
– Nu stii sa minti…
– Taci! Asta imi spunea si el. Ma doare cand cineva foloseste cuvintele lui.
– Sterge-ti lacrimile. 
– De ce? Ce-ti pasa tie daca plang sau nu?
– Imi pasa. Pentru ca eu cred in tine. Si nu merita sa suferi pentru un baiat. Lasa-l pe el sa sufere pentru tine…
– Nu intelegi. Nu pot sa-l vad suferind si in acelasi timp nu mai vreau sa sufar nici eu. Nu poate suferi altcineva pentru noi?
– Ar fi prea usor pentru noi, nu? Dar asta e viata. Iti place sau nu, fiecare trebuie sa suporte consecintele. Cum dupa ploaie apare curcubeul asa si dupa lacrimi vine zambetul.
– Dar eu nu pot…nu mai pot zambi! Nu dupa ce s-au intamplat atatea.
– Trezeste-te la realitate si aminteste-ti sa visezi. Tine minte asta.
– Cine esti tu?
Nu mi-a raspuns.
L-am privit plecand. Nu stiam cine e, de unde vine si unde vrea sa ajunga. Stiam doar ca acest necunoscut mi-a redat speranta.
🙂
Si uite si o noua sansa..
Așa se pare.