Inima…
de-ai sti cat ma ranesti cateodata…
de-ai sti… cat ma chinui sa rezist tentatiei…
cat ma chinui sa dau piept cu provocarile tale…
Inima, de ce faci asta? De ce nu ma lasi sa iubesc in liniste? De ce il starnesti pe el desi am terminat-o?
Te-ai gandit vreodata cat ma doare? Te-ai gandit vreodata ca doare, mai ales dupa ce mi-a spus ca pana si prietenia dintre noi s-a terminat?
De ce ma faci sa ma gandesc la trecut? De ce nu-mi dai liniste si nu ma lasi sa fiu fericita?
Stii…niciodata nu m-am simtit mai bine decat acum. Am gasit in sfarsit perechea sufletului meu; dar stii deja asta.
De ce nu te opresti din cautari desarte printre amintiri?
De ce rascolesti trecutul si deschizi fiecare sertar prafuit cu arhiva sufletului meu?
De ce lasi amintirile sa ma copleseasca?
De ce nu respecti regulile? De ce iti place sa te joci cu mine si sa incalci tot ce iti spun?
Oh, inima…
<3!
🙂
E impresionant cum triseaza indrazneata de inima, cum ne converteste in sclavii ei fara drept de apel, fara scapare.
"De ce rascolesti trecutul si deschizi fiecare sertar prafuit cu arhiva sufletului meu? "
Cat de frumossss . Ador cum scrii.. Asa e , inima nu respecta reguli , face numai ce vrea ea , rareori creierul se intelege cu inima..