Credeam că o să dureze ceva mai mult, dar se pare că fiecare vis frumos trebuie să se sfârșească mai devreme sau mai târziu.
– O să fii bine? m-ai întrebat după ce ți-ai cerut scuze că e vina ta că s-a sfârșit așa.
– Sper, ți-am răspuns sec și fără vlagă.
– Sper să mă înțelegi…
Nu. Nu e nimic de înțeles. Și dacă unul din noi are de înțeles ceva, să fii tu acela care trebuie să înțeleagă ce e iubirea și să o accepte.
A fost totul scurt pentru mine. Of, dar știi ce doare? Faptul că nu…doare. Faptul că n-am nimic. Sunt într-un fel fericită că s-a terminat azi și nu ai mai prelungit minciuna asta. Sunt fericită că mi-ai spus că e vina ta că nu simți nimic, la fel cum n-ai simțit în nicio altă relație.
Suflete, te rog, mai rezistă puțin. Începe să bată ploaia la geam, mă cheamă afară să sufăr cu ea.
Suflete, te rog să nu mori azi. Mai poți amâna puțin clipa, mai poți trage cu dinții de încă o speranță.
Suflete, te rog, rămâi cu mine. Mi-e frică. Nu mai vreau să plâng, să sufăr… Nu vreau să mor de dor. Nu azi.
O să fiu bine. Promit…
Dar… Nu azi…
O sa fii bine 😐 esti puternica