Dragă M.,
Aceasta este prima scrisoare pe care ţi-o adresez şi sper să primesc rapid un răspuns.
Am atât de multe întrebări pe buze, atât de puţine răspunsuri, încât mi-e frică să le spun cu voce tare.
De ce oamenii nu mă mai înţeleg? De ce toată lumea trăieşte în mizerie, mizerie în suflet, urăşte şi e plină de răutate?
Lipseşte ceva, nu crezi? Poate fericirea?
Vezi tu, e o lume gri, în care toate lucrurile se întâmplă mult mai repede decât ar trebui. Totul este făcut în grabă, oamenii sunt grăbiţi şi nepăsători.
Cred că iubirea e exact ce lipseşte. Oamenii au încetat să iubească, să se iubească. Îţi vine să crezi? Totul pare roz şi frumos, pentru că totul este o minciună pe care ei o inventează, o venerează, o susţin şi cred în ea. De ce s-a ajuns aici?
Dragă M, la tine cum e? Cred că tu eşti într-un loc mai bun. Cred că tu ai dat de nişte oameni cu capul pe umeri, cu frică de Dumnezeu şi cu iubire în inimă.
M, eşti singura persoană care îmi poate răspunde la toate întrebările, singura persoană de încredere pe care o mai am alături de mine.
Te îmbrăţişez cu drag,
a ta Calipso.
Ciudat lucru fericirea, nu-ti dai seama de ea decat dupa ce dispare.
Așa este. În general ne dăm seama că lucrurile/oamenii ne lipsesc după ce îi pierdem.
Cred ca toate lucrurile rele pornesc de la lipsa credintei … Daca nu-i Dumnezeu , altceva nu poate sa fie..