E trecut de ora 10 și eu am ajuns în sfârșit cu capul pe pernă. Mă întorc pe partea dreaptă, cu fața spre perete și oftez. Deschid ochii; ceva mă apasă. Mă răsucesc și îmi las mâna să caute pe covorul pufos telefonul ce își trage sufletul la încărcat. Deschid aplicația și… iată-mă aici.
Sunt puțin confuză. De ce să vreau să scriu acum când, având un mare vid în cap, mă pregătesc de somn? Nici eu nu mă înțeleg câteodată. Dacă tot sunt aici, să spun și ceva inteligent.
Astăzi, după mult mult timp, nu a trebuit să îmi desenez pe față un zâmbet fals de la prima oră. Astăzi am putut zâmbi cu adevărat, cam stângaci trebuie să recunosc, dar a fost un surâs cât se poate de natural.
Astăzi am putut să scriu mesaje în oră fără vreo frică, pentru că puteam să fiu atentă la profesor și să scriu mesaje în același timp.
Astăzi mi-am „tras” din nou accentul ăla ascuțit al dracului de „nemoldovenesc” și m-am simțit superioară, fără să-mi țin nasul pe sus.
Astăzi am realizat că în februarie ultima mea relație a luat sfârșit și de asemenea mi-am dat seama că am fost o proastă că am plâns după el. Pentru ce am făcut asta oare? Nu merita. Dar… cui îi pasă de relație când nu ai nevoie de una ca să te simți bine în preajma cuiva?
Astăzi am mers ca o divă pe stradă cu pletele-n vânt și cu ochelarii imenși care îmi ascundeau privirea de ochii oricărui trecător. Dar știi ce? M-am simțit bine ascunsă în spatele lor.
Astăzi am făcut fotografii și m-am plimbat puțin printre copacii îmbrăcați în verdele crud al maiului și mi-a plăcut să simt vântul cum îmi mângâie fața.
Astăzi am fost eu, copilul naiv care a dispărut în urmă cu 12 ani. Astăzi copilul naiv a revenit și a pus întrebări stupide, a rămas mirat de tot ce îl înconjoară exact ca acum 12 ani.
Astăzi s-a schimbat ceva. Poate chiar totul…
Calipso.
Foarte frumos!Bravo
Mulțumesc!
Bravo! Continua…
Mulțumesc!
Imi place cum scrii :3
Mersi :*
Te vreau mai optimista, nu uita.
Orice ar fi..viata merge inainte..cu bune, cu rele:)) trebuie sa facem fata si sa incercam sa nu ne mai intoarcem prea des privirea in trecut, asta ne face sa nu ne mai concentram prea mult pe prezent..ne duce cu gandu' spre viitor..nu e a buna, prezentu' e prezent. O doza mai mare de optimism nu iti strica chiar deloc. Scrii foarte frmos si se vede ca ai talent. Bravo.
Nopti prea lungi. stii tu:)) hai te-am pupat:*
Multumesc!
11 mai..
11 mai?
Aaaa. Uuu. O sa tin minte ^^
Acest comentariu a fost eliminat de autor.