Un om înţelept spunea: O singură dată în viaţă dai de iubirea adevărată. Restul sunt făcături. Ei bine, omul ăla era cu picioarele pe pământ şi cu scaun la cap când spunea asta. Dacă dai o singură dată în viaţă de o iubire adevărată, de ce să te speli pe mâini imediat după ce ea pare să se fi terminat şi să spui: O să mai întâlnesc femei/bărbaţi ca ea/el ?
Dacă ai avut parte de acea iubire, dacă tu crezi că ea a venit şi a fost şi ai simţit ceva pe bune în sfârşit, de ce să o laşi apoi să plece? Ştii, poate a doua şansă nu e pentru toată lumea. Poate nici a treia, a patra, a cincea, care deja – poate – par bătaie de joc. Dar dacă dragostea aia a fost adevărată, a fost simţită şi trăită la intensitatea cea mai mare, cu tot tacâmul de fluturaşi, molii, lilieci şi ce mai au oamenii în stomac, cu floricele roz şi balonaşe colorate, cu fericire şi zâmbete, de ce să o lăsăm pur şi simplu să plece?
Pentru cei care au început deja să-şi scrie în carneţel numele fostelor prietene/ foştilor prieteni pentru că sunt multe/mulţi, ţin să vă anunţ că nu e nicio competiţie „care-pe-care” ce îi vizează doar pe cei care au numărul cel mai mare de iubite/iubiţi. Nu intraţi la facultate cu un dosar cu „foşti” şi nici în C.V. nu o să scrie toate cuceririle voastre.
Dacă nu ai simţit niciodată ceva cu orice persoană din palmaresul tău, îţi spun sincer că nu vei primi decât o etichetă de curvă/curvar. Oamenii s-au săturat să vadă relaţii de o zi, de o noapte, de o oră, doar puţină călăreală în faţa blocului pe o bancă, sau chestii de genul. Oamenii vor să vadă cum sentimentele radiază din sufletele oamenilor şi fericirea lor.
