Deschid ochii şi zâmbesc când văd că încă îmi apare în minte chipul tău. Caut cu mâna stângă telefonul pe sub pernă şi, de la prima oră, mi-l vâr între ochi. 3 notificări de la Facebook, un mail nou, ceva prostii amuzante de pe 9GAG, un like pe Instagram şi, ce aşteptam cu sufletul la gură, un mesaj de la tine.
Acum mai bine de un an de zile, când deschideam ochii verificam Facebook-ul. Socializarea asta ne omoară pe toţi. Acum un an de zile citeam – ca o cultă – New York Times, în loc să arunc o vagă privire spre un ziar de pe meleagurile noastre. Acum un an de zile încă visam la acel prinţ călare pe un cal alb, care să mă caute în disperare. Dacă stau să fac o comparaţie între atunci şi acum, aş avea nevoie cam de un top de hârtie ca să scriu tot ce s-a schimbat.
Tu. Ai apărut tu de nicăieri şi ai schimbat pentru totdeauna cursul vieţii mele. Acum? Acum poate sunt mai multe pete roz în viaţa mea, poate am învăţat să zâmbesc, dar ce e cel mai important, am descoperit cum e să ai căldură în suflet.
Tu ai reuşit să tai lanţurile ce îmi ţineau sufletul închis, flămând şi înfrigurat. L-ai luat acasă, l-ai hrănit cu iubire şi l-ai încălzit cu dragostea ta. I-ai arătat compasiune, l-ai făcut să iubească, să te iubească şi nu l-ai părăsit aproape niciodată. Certurile dintre noi au fost lecţii de bună purtare pentru amândoi: aşa ne-am dat seama, ca doi copii prostuţi, că există conceptul de suflete pereche şi că noi ne potrivim de minune cu această denumire: suflete pereche.
Ne-am jucat mereu cu sentimentele, testând fiecare limitele celuilalt. Ne-am făcut geloşi expunându-ne ca încăpăţânaţii cu alte persoane, aruncându-ne priviri reci spre tipa/tipul ce ne însoţea. Am muşcat din orgoliu, nu ne-am vorbit, până când prin nişte coincidenţe bizare, rupeam tăcerea amândoi odată.
Am jucat Ping-Pong. Nu oricum, ci cu sentimentele noastre. A fost ciudat, a fost un joc „care pe care”, dar a fost dulce şi pasional şi în acelaşi timp un joc murdar. Am profitat fiecare de punctele slabe ale celuilalt, ne-am folosit de ele pentru a câştiga, dar până la urmă a fost remiză.
Îţi vine să crezi cât de multă iubire poate exista în sufletul unei persoane? Îţi vine să crezi că orice sacrificiu ar trebui făcut, l-aş face pentru tine?
Te iubesc şi nu te iubesc în acelaşi timp. Te iubesc pentru că eşti tu şi eşti aşa cum am visat vreodată şi nu te iubesc pentru că mi-e teamă că te iubesc prea mult. Nu e nimic coerent pe aici, nu? Şi ce?! Iubirea nu se bazează pe coerenţă, ci pe simţiri.
1-1 pentru sentimente. Remiză.
