Recitesc acele conversaţii care mi-au ocupat multe ore din ultimul an. Să fie oare deja atât de scurte? Când a trecut timpul ăsta? Parcă ieri mă întrebai care e culoarea mea preferată, şi uite că azi plâng că totul o să se mute la distanţă în curând.
Aruncându-mi acum ochii peste romanele făcute împreună, las lacrimi să ude tastatura.
Şi…nu pot. N-am starea necesară să pot scrie ceva.
Mi-e dor deja. Iubesc. Sufăr. Şi plâng.
Nu am chef azi. Poate mâine o să scriu…
Stii ca la un momentdat va trebui sa renunti la acele amintiri , sa privesti alte orizonturi , sa cosi alte povesti , sa accepti ca trecutul e acolo si ca asa a fost sa fie.
Am ingropat trecutul cu cine trebuie. A ramas persoana care ma face fericita si care va fi alaturi de mine si la distanta:).
Iubesti? Esti sigura ca iubesti?
Da, sunt sigura.
Nu fii ! 🙂
Oamenii stau in aceeasi casa si uneori distanta dintre ei e mai mare decat isi pot inchipui. Cat despre distanta fizica.. nu o lasa sa fie pe locul intai, daca iubesti.
N-o să las ca ochii ce nu se văd să se uite! :*
orice sfârșit e un nou început.. chiar așa tare iubești?
Asta cam asa e… Si nu pot spune ca iubesc "asa tare". Ci simt cu adevarat ca iubesc.
iubesti si azi? ..)
Azi cred ca incerc sa uit iubirea. Nu mai am pe cine iubi…