Absență motivată

Am lipsit mult, din punctul meu de vedere. A cam bătut vântul pe aici și chiar îmi pare rău. Nu e vina mea că unele terase sau malluri nu au auzit încă de wi-fi neparolat sau unele țări nu au auzit de costuri mititele pentru Roaming.

Anyway. Vineri, 21 iunie am plecat puțin spre țara după care tânjește sufletul meu, spre țara care posedă orașul de pe două continente, respectiv Turcia. Nu știu câți dintre dragii mei cititori au ajuns pe meleagurile acestei țări, dar pentru cei care nu au ajuns…vă îndemn eu să mergeți.

Spre deosebire de furtunile din țară, vremea a prins cu mine și a fost călduț. A fost un fel de circuit să-i spunem, cu mașina, iar după șederea în Istanbul, de 2-3 zile, am plecat spre Izmit, aflat la 200 km de partea asiatică a Istanbulului. Pentru cei/cele care urmăresc filme sau seriale turcești în care arată căsuța de pe apă sau unul dintre podurile care fac legătura între cele două părți ale Istanbulului, să știți că nu e chiar așa. La ce mă refer: pe podu’ ăla frumos trec zilnic mii de mașini și mereu este blocaj cu sute de mașini pe pod, și sute de mașini pe lângă pod, la orice oră din zi și din noapte, deci în filme mașinile de pe pod sunt reduse în Photoshop probabil ca să fie 20-30. Iar cu căsuța, aceeași poveste: acolo este un restaurant și mereu plinuț, dar în filme acolo e doar multă multă liniște.

Pentru fanii lui Suleyman Magnificul -eu nu mă număr printre ei, din păcate- anunț că Topkapi Saraya e al dracului de mare. Acolo se găsesc multe dintre bijuteriile pe care le vedeți în acest film, multe dintre haine și paturile din aur, doar că cele în varianta originală, nu fake-urile din film. Am reușit anul acesta să ajung la Topkapi, și tot nu am apucat să îl vizitez pe tot, adică mi-a mai rămas Haremul în care se găsesc băile și camerele fetelor aduse pentru sultan, și de asemenea hainele lor.

Ce mai vreau să spun despre Topkapi, acolo se găsește sabia lui Ștefan cel Mare, din lupta sa cu Baiazid, dar bineînțeles nu scrie nicăieri că e a noastră, ci a lor. Nu ai voie să faci poze la bijuterii sau săbii sau haine sau la tot ce e în vitrină, pentru că multe s-au furat și le e frică să nu se mai fure și de asemenea nu se fac poze ca să le cumperi la sfârșitul turului cartea despre Topkapi. Bandiții. Eu totuși am făcut o poză la Sabia lui Ștefan, pentru voi, mi s-a dat voie pentru că am spus că e una de-a noastră. (Nu mai știu exact care din astea 2 e :)) )

După Topkapi am vizitat tot ceva ce nu am apucat în anii trecuți, respectiv Hagia Sofia. Un singur cuvânt am de zis: Superb. Și de asemenea liniște. Multă liniște.