Zilele trec, dar nopțile-s de coșmar…
Gândul tot zboară la tine și nu știe să mai vină înapoi. Știi câte lucruri am pierdut din cauza acestui aranjament? Tu, stăpân peste gândurile mele și de asemenea peste inima mea. Ce mi-ai făcut? M-ai atras în jocurile tale și m-ai făcut să nu-mi mai doresc să ies de aici. M-ai învățat cum să dau naștere unei speranțe din dorință, din obsesie, din tentație.
Nu regret nimic. Știu ce am făcut bine și ce nu, știu ce m-a determinat să ajung aici și să-mi pese. Am (re)învățat că fetele bune aleg mereu băieții răi, lăsându-se conduse de o dorință arzătoare.
Ce caut eu la tine? Ochii. Știi prea bine cum mă pierd de fiecare dată când te privesc în ochi și cât de ușor mă învârți pe degete. Caut acea lumină care să-mi arate că vezi, sau vrei să vezi, adevărul dincolo de tot ce îți arată un om. Vreau să găsesc în ochii tăi acel Nu-ți fie teamă și lasă dorința să-ți conducă mintea spre cele mai neortodoxe gânduri. Ai încredere în mine, în tine, în noi.
Să fie oare atât de simplu? Tu să-mi spui asta. Tentația mă omoară și știu că și tu vezi asta.
Rămâne totuși aceeași întrebare: ce mă fac eu cu tine, copil?
